Benedict XVI la Sf. Liturghie de la Erfurt: credinţa mărturisită public transformă omenirea

RV 24 sep 2011. Adevărata credinţă nu se ascunde în sfera privată dar are o valenţă publică; Sfinţii, chiar şi puţini la număr, schimbă omenirea. Este reflecţia care a stat în centrul predicii lui Benedict XVI la Sfânta Liturghie solemnă celebrată sâmbătă dimineaţă în Piaţa Catedralei din Erfurt. Treizeci de mii, credincioşii prezenţi.

De la Erfurt, unul din trimişii speciali ai postului nostru de radio, Sergio Centofanti:
• "Mare sărbătoare a credinţei şi atmosferă de reculegere, în Piaţa Domului din Erfurt. Glasul clopotelor şi entuziasmul lucid al credincioşilor l-au întâmpinat pe Benedict al XVI-lea, într-o minunată zi de soare. Elanul turnurilor gotice ale catedralei Sf. Maria şi bisericii Sfântul Severus, aşezate una lângă alta pe colina Domberg, invită în mod natural la rugăciune. La predică, Papa i-a mulţumit lui Dumnezeu din toată inima pentru căderea dictaturilor: pentru sfârşitul Reichului, care se credea milenar dar s-a făcut cenuşă în 1945, şi pentru Zidul de beton şi sârmă ghimpată, dărâmat în 1989.
• "Aici, în Turingia şi în fosta Republică Democrată Germania a trebuit să suportaţi o dictatură "brună" (nazistă) şi una "roşie" (comunistă), care pentru credinţa creştină aveau efectul pe care-l are ploaia acidă. Numeroase consecinţe tardive ale acelui timp trebuie încă să fie îndepărtate, mai ales în domeniul intelectual şi religios. Majoritatea oamenilor din această regiune trăieşte de acum departe de credinţa în Cristos şi de comuniunea Bisericii".

La Erfurt catolicii sunt doar 7%. Libertatea a oferit noi posibilităţi Bisericii care nu a întârziat să lanseze numeroase iniţiative. "Dar aceste posibilităţi, s-a întrebat Pontiful, ne-au adus şi o creştere în credinţă? Nu trebuie să căutăm oare rădăcinile adânci ale credinţei şi ale vieţii creştine în altceva decât în libertatea socială? Mulţi catolici au rămas credincioşi lui Cristos şi Bisericii chiar în situaţia grea a unei asupriri exterioare. Au acceptat chiar şi dezavantaje personale, numai să-şi poată trăi credinţa". Papa şi-a exprimat preţuirea faţă de cei care au continuat să dea mărturie pentru Evanghelie în situaţii de pericol:
• "În special la Eichsfeld mulţi creştini catolici s-au împotrivit ideologiei comuniste. Dumnezeu să răsplătească din belşug statornicia în credinţă! Mărturia curajoasă şi încrederea calmă în providenţa lui Dumnezeu sunt ca o sămânţă preţioasă care promite un rod bogat pentru viitor".

Prezenţa lui Dumnezeu se manifestă în mod deosebit de clar prin sfinţii săi. Benedict XVI a amintit mărturisitorii credinţei din această regiune în decursul veacurilor: pe Elisabeta a Turingiei, care a trăit o intensă viaţă de rugăciune, sărăcie evanghelică şi ajutorare a celor săraci şi bolnavi; pe Bonifaciu, fondatorul diecezei de Erfurt, care a lucrat în strânsă colaborare cu Papa în conştiinţa că Biserica trebuie să fie 'una' în jurul lui Petru; pe Kilian, misionar originar din Irlanda, care a murit martir pentru că a criticat comportamentul imoral al ducelui de Turingia; în sfârşit, pe Severus, patronul bisericii cu acelaşi nume din Erfurt. "Da, a reluat Papa, Sfinţii ne arată că e posibil şi că e bine să trăim în mod radical relaţia cu Dumnezeu, să-l punem pe Dumnezeu mai presus de toate şi nu ca un lucru printre altele. Sfinţii ne arată faptul că Dumnezeu mai întâi s-a îndreptat spre noi, în Isus Cristos s-a arătat şi se arată nouă. Cristos vine în întâmpinarea noastră, vorbeşte fiecăruia şi îl invită să-l urmeze". Dar credinţa nu se trăieşte în mod individualist: "Credinţa e întotdeauna esenţial un 'a crede' împreună cu ceilalţi. Nimeni nu poate să creadă de unul singur. Faptul că pot crede îl datorez mai întâi de toate lui Dumnezeu care se adresează mie, şi, pentru a spune astfel, 'aprinde' credinţa mea. Dar în mod foarte concret, datorez credinţa mea şi celor care îmi sunt aproape şi care au crezut înaintea mea şi cred împreună cu mine. Acest 'împreună', fără de care nu poate exista nici o formă de credinţă personală, este Biserica". De aceea, adevărata credinţă nu se ascunde în inimitatea privată, dar are o valenţă publică. Sfinţii sunt cei care, de fapt, chiar şi puţini la număr, schimbă cu adevărat lumea:
• "Schimbările politice din anul 1989 în ţara noastră, a afirmat Papa la Erfurt, nu erau motivate doar de dorinţa de bunăstare şi de libertatea de mişcare, ci, în mod decisiv, şi de dorinţa de autenticitate. Această dorinţă s-a păstrat nestinsă, printre alţii, în persoanele care stau în totalitate în serviciul lui Dumnezeu şi al aproapelui, dispuse să-şi sacrifice chiar viaţa".

La sfârşitul Liturghiei, în aplauzele credincioşilor, a început să bată celebrul clopot al Domului din Erfurt numit "Gloriosa", cel mai mare clopot medieval din lume cu oscilaţie liberă, turnat în 1497 şi înalt de 2,5 metri. Pentru Papa este un semn viu al înrădăcinării în tradiţia creştină şi un imbold la asumarea misiunii de a duce tuturor Vestea cea bună.

Aici, serviciul audio: