90 de mii în rugăciune cu Papa la Vespere în faţa sanctuarului marian din Etzelsbach

(RV - 24 septembrie 2011) Cu pelerinajul la Wallfahrtskappelle din Etzelsbach şi celebrarea vesperală - Ora canonică a Vesperelor pe esplanada din faţa micului sanctuar în cinstea Maicii Domnului cu participarea a circa 90 de mii de credincioşi s-a încheiat vineri cea de-a doua zi a călătoriei apostolice a lui Benedict al XVI-lea. La sosire, Papa a fost întâmpinat de episcopul de Erfurt, mons. Joachim Wanke, care în cuvintele de salut a subliniat cum în ciuda dificultăţilor istoriei şi persecuţiilor din partea a două dictaturi creştinismul a reuşit să supravieţuiască în mica regiune rurală Eichsfeld, adevărată insulă a catolicismului în Turingia.

Din Germania unul dintre trimişii noştri, Stefano Leszczynski:
• O mulţime imensă de credincioşi s-a întrunit vineri seară în faţa sanctuarului marian din Etzelsbach ca să participe împreună cu Benedict al XVI-lea la celebrarea Vesperelor în cinstea Maicii Domnului. O participare de popor extraordinară pentru o regiune precum Eichsfeld supusă timp de jumătate de secol dictaturii comuniste.

Papa a început predica dezvăluind gândul său, „acum se realizează dorinţa mea de a vizita Eichsfeld şi de a mulţumi, împreună cu voi, Fecioarei Maria aici la Etzelsbach. „Aici, în această iubită vale liniştită” – aşa cum spune un cântec al pelerinilor – şi „sub teii bătrâni”, Maria ne dă siguranţă şi forţă nouă”:
• În două dictaturi nelegiuite care au încercat să le ia oamenilor credinţa lor tradiţională, oamenii din Eichsfeld erau siguri că găsesc aici, în sanctuarul din Etzelsbach, o uşă deschisă şi un loc de pace interioară. Prietenia deosebită cu Maria, prietenie care a crescut din toate acestea, vrem s-o continuăm şi cu celebrarea Vesperelor mariane de astăzi.

Imaginea miraculoasă a Maicii Îndurerate de la Etzelsbach, pe locul regăsirii căreia s-a ridicat micul sanctuar, este o statuie „pietà” de lemn, deosebită în care inimile lui Isus şi a Mamei sale sunt îndreptate una către cealaltă; se apropie una de cealaltă. Îşi schimbă reciproc iubirea lor. Ştim că inima este şi organul celei mai delicate sensibilităţi faţă de celălalt, precum şi organul compasiunii intime. În inima Mariei există spaţiu pentru iubirea pe care Fiul său divin vrea s-o dăruiască lumii. Imaginea inimii neprihănite a Mariei - a explicat Benedict al XVI-lea - este un simbol al unităţii profunde şi fără rezerve cu Cristos în iubire:
• Nu autorealizarea îndeplineşte adevărata dezvoltare a persoanei, lucru care astăzi este propus ca model al vieţii moderne, dar care poate cu uşurinţă să se transforme într-o formă de egoism rafinat. Este mai degrabă atitudinea dăruirii de sine, care se orientează spre inima Mariei şi cu asta şi spre inima Răscumpărătorului.

Încrederea noastră în mijlocirea eficace a Mamei lui Dumnezeu şi gratitudinea noastră pentru ajutorul mereu nou pe care l-am simţit poartă în sine - a adăugat Pontiful - într-un anume mod impulsul de a extinde reflecţia dincolo de nevoile momentului:
• Ce vrea să ne spună cu adevărat Maria atunci când ne salvează de pericol? Vrea să ne ajute să înţelegem lărgimea şi profunzimea vocaţiei noastre creştine. Cu delicateţe maternă vrea să ne facă să înţelegem că toată viaţa noastră trebuie să fie un răspuns la iubirea bogată în milostivire a Dumnezeului nostru. Ca şi cum ne-ar spune: înţelege că Dumnezeu, care este izvorul oricărui bine şi nu vrea nimic altceva decât fericirea ta, are dreptul de a cere de la tine o viaţă care să se abandoneze fără rezerve şi cu bucurie voinţei sale şi să se străduiască pentru ca şi alţii să facă la fel.

Aceasta este strada, indicaţia pe care Maria ne-o lasă şi care încă o dată se potriveşte bine cu motoul celei de-a 21-a călătorii apostolice a actualului episcop al Romei: „Unde este Dumnezeu acolo este viitor”. De fapt: unde lăsăm ca iubirea lui Dumnezeu să acţioneze total asupra vieţii noastre, acolo este deschis cerul. Acolo este posibil să plăsmuim prezentul aşa încât să corespundă tot mai mult cu Vestea Bună a Domnului nostru Isus Cristos. Acolo lucrurile mici din viaţa zilnică au sensul lor şi acolo marile probleme îşi găsesc soluţia lor.

Întreaga celebrare liturgică de vineri seară de la micul sanctuar marian din Etzelsbach în Turingia s-a desfăşurat într-o atmosferă de mare intensitate şi reculegere care a atins punctul culminant în momentul adoraţiei euharistice când pe întinderea de lângă sanctuar în mijlocul mulţimii de 90 de mii de persoane s-a lăsat o tăcere profundă de închinare. La terminarea Vesperelor Papa a rămas îndelung în reculegere în faţa imaginii miraculoase şi în semn de profundă veneraţie mariană.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci