Benedict XVI a început joi călătoria sa apostolică în Germania. La conferinţa de presă în timpul zborului spre Berlin, secularizarea, drama pedofiliei şi dialogul ecumenic

RV 22 sep 2011. Provocarea secularismului, scandalul pedofiliei, angajarea în dialogul ecumenic, dar şi bucuria de a merge în ţara sa natală, au fost principalele teme abordate de Benedict al XVI-lea în timpul zborului spre Berlin, în tradiţionala conversaţie cu jurnaliştii acreditaţi pentru călătoria apostolică în Germania.

"Merg cu bucurie în Germania mea", "sunt fericit că pot duce mesajul lui Cristos în ţara mea", a spus Benedict al XVI-lea, răspunzând la întrebările ce i-au fost adresate în germană şi italiană. Nu a lipsit întrebarea legată de scandalul abuzurilor în dauna minorilor comise de unii membri ai clerului, dramă care i-a făcut pe mulţi credincioşi să ceară "ieşirea" din Biserică.
• "Eu pot înţelege că, în lumina acestor ştiri, mai ales dacă sunt din apropierea persoanelor cunoscute, unul poate să spună: aceasta nu mai este Biserica mea".

Şi totuşi, această realitate dureroasă, a reluat Pontiful, este o situaţie specifică. E important, de aceea, să ne întrebăm de ce facem parte din Biserică:
• "Eu aş spune că e important să recunoaştem că, a fi în Biserică nu înseamnă a face parte dintr-o asociaţie ci de a fi în mreaja Domnului, care prinde peşti buni şi răi din apele morţii spre ţărmurile vieţii. Se poate întâmpla ca în această mreajă să fiu aproape de peştii răi şi să simt acest lucru, dar rămâne adevărat că nu stau pentru ei sau pentru alţii, ci pentru că e mreaja Domnului, care este un lucru diferit de orice asociaţie umană, o mreajă care priveşte fundamentul fiinţei mele".

Iată, aşadar, raţiunile pentru a sta în Biserică, "chiar dacă există scandaluri şi umanităţi teribile", pentru a reînnoi conştiinţa faptului că Biserica este poporul tuturor popoarelor, al poporului lui Dumnezeu, şi a învăţa să suportăm chiar şi scandalurile şi de a munci împotriva acestor scandaluri, dar rămânând întocmai în această mare mreajă a Domnului".

Referitor la unele proteste faţă de vizita apostolică, Papa a răspuns că acestea "sunt un lucru normal" într-o societate liberă şi mai ales într-un timp secularizat; mai mult, e just ca asemenea contrarietăţi să poată fi exprimate:
• "Face parte din libertatea noastră şi trebuie să luăm act că secularismul şi chiar opoziţia faţă de catolicism în societăţile noastre este puternică. Atunci când aceste opoziţii se manifestă în mod civilizat, nu este nimic de spus împotriva lor".

Pe de altă parte, "este la fel de adevărat că există multă aşteptare şi iubire faţă de Papa", în pofida "vechii opoziţii între cultura germanică şi romanică" şi a "contrastelor din istorie". Există şi "un vast consens faţă de credinţa catolică, o convingere crescândă că avem nevoie de "o forţă morală". Avem nevoie de prezenţa lui Dumnezeu în acest timp al nostru:
• "În acest fel, alături de opoziţie, pe care o găsesc naturală şi care era de aşteptat, există multă lume care mă aşteaptă cu bucurie, care aşteaptă o sărbătoare a credinţei, să fie împreună şi aşteaptă cu bucurie să-l cunoască pe Dumnezeu şi să trăiască împreună în viitor, pe Dumnezeu care ne ţine de mână şi ne arată drumul".

Papa s-a oprit apoi la etapa de la Erfurt a călătoriei sale apostolice, în vechea mănăstire a lui Martin Luther, unde va avea o întrevedere şi se va ruga cu creştinii de confesiune evanghelică:
• "Când am acceptat invitaţia de a face această călătorie, era pentru mine evident că ecumenismul cu prietenii noştri de confesiune evanghelică trebuia să fie un punct forte şi punctul central al acestei călătorii".

În acest timp de secularism, a subliniat Papa, creştinii au misiunea de a face prezent mesajul lui Dumnezeu, de a face posibilă credinţa. Creştinii catolici şi evanghelici, de aceea, sunt împreună "un element fundamental pentru timpul nostru, chiar dacă instituţional" nu suntem la unitatea deplină. Papa a reînnoit astfel gratitudinea sa faţă de fraţii şi surorile protestanţi care au făcut posibil acest semn de mare importanţă: să se reunească în mănăstirea în care Luther a început parcursul său teologic".
• "Sunt foarte fericit să pot arăta astfel această unitate fundamentală, că suntem fraţi şi surori, că lucrăm împreună pentru binele umanităţii, vestind mesajul cel bun al lui Cristos, al lui Dumnezeu care are un chip uman şi care vorbeşte cu noi".

Adresându-se, la început, în germană, Papa a explicat cât este de important pentru el faptul de a fi german. "Rădăcina nu poate fi nici nu trebuie tăiată", a spus papa, după care a mărturisit, glumind, că "citeşte mai multe cărţi în germană decât în alte limbi". Dar "în modul meu de a fi, a spus Benedict al XVI-lea, conştiinţa de a fi german este foarte puternică":
• "Pentru un creştin, însă, se adaugă şi altceva: prin Botez, el se naşte din nou, se naşte într-un nou popor care este alcătuit din toate popoarele". Când apoi unul îşi asumă "responsabilitatea supremă" în sânul acestui popor, se identifică tot mai mult cu el". Atunci, a încheiat Papa, "rădăcina devine un arbore iar apartenenţa la marea comunitate a Bisericii Catolice forjează întreaga sa existenţă".

Aici, serviciul audio:

***

Din cei aproximativ 4000 de jurnalişti acreditaţi pentru diferitele etape ale acestei călătorii apostolice, 68 dintre ei l-au însoţit la bordul aeronavei spre Berlin.

Potrivit protocolului, jurnaliştii au adresat mai multe întrebări din care prima s-a referit la orginea sa germană: cât de mult se simte german Benedict al XVI-lea? Să-l ascultăm:
• "Hölderlin spunea că naşterea face mai mult decât oricare alt lucru, şi acest lucru îl simt şi eu în mod natural. M-am născut în Germania şi rădăcina nu poate fi, nici nu trebuie tăiată. Am primit formarea mea culturală în Germania, limba mea este germana şi limba este modul în care spiritul trăieşte şi acţionează, şi toată formarea mea culturală a avut loc acolo. Când mă ocup de teologie, pornesc de la forma interioară pe care am învăţat-o la universităţile germane şi cu regret trebuie să recunosc că şi astăzi citesc mai multe cărţi în germană decât în alte limbi. De aceea, în modul meu de a fi, conştiinţa de a fi german este foarte puternică. Apartenenţa la istoria sa, cu măreţiile şi slăbiciunile sale, nu poate fi şi nu trebuie anulată. Pentru un creştin, însă, se adaugă şi alteceva. Prin botez, el se naşte din nou, se naşte într-un nou popor din care fac parte toate popoarele, un popor care cuprinde toate popoarele şi toate culturile şi la care acum aparţine cu adevărat, fără ca prin aceasta să-şi piardă originea sa naturală. Atunci când cineva îşi asumă o responsabilitate mare, asemenea mie, care am responsabilitatea supremă în cadrul acestui popor, este evident că se identifică tot mai mult cu el. Rădăcina devine un arbore care se extinde în diferite direcţii şi apartenenţa la această mare comunitate a Bisericii catolice, la un popor alcătuit din toate popoarele, devine tot mai vie şi profundă, forjează întreaga existenţă fără ca prin aceasta să se renunţe la trecut. Aş spune, aşadar, că originea rămâne, rămâne statura culturală, rămâne, natural, şi iubirea deosebită şi responsabilitatea particulară, dar înserată şi lărgită în apartenenţa mai mare, în acea "civitas Dei", cum ar spune sf. Augustin, în poporul tuturor popoarelor în care toţi suntem fraţi şi surori".

Aici, în italiană, celelalte întrebări (D) şi răspunsuri (R):
D. - Santo Padre, negli ultimi anni vi è stato in Germania un aumento delle uscite dalla Chiesa, in parte anche a causa degli abusi commessi su minori da membri del clero. Quale è il suo sentimento su questo fenomeno? E che cosa direbbe a quelli che vogliono lasciare la Chiesa?

R. - Distinguiamo anzitutto la motivazione specifica di quelli che si sentono scandalizzati da questi crimini che sono stati rivelati in questi ultimi tempi. Io posso capire che, alla luce di tali informazioni, soprattutto se sono vicine a persone proprie, uno può dire: “Questa non è più la mia Chiesa. La Chiesa era per me forza della umanizzazione e della moralizzazione. Se i rappresentanti della Chiesa fanno il contrario, non posso più vivere con questa Chiesa”. Questa è una situazione specifica. Generalmente le motivazioni sono molteplici nel contesto della secolarizzazione della nostra società. Di solito, queste uscite sono l’ultimo passo di una lunga catena di allontanamento dalla Chiesa. In questo contesto, mi sembra importante domandarsi, riflettere: “Perché sono nella Chiesa? Sono nella Chiesa come in un’associazione sportiva, un’associazione culturale etc., dove trovo i miei interessi e se non trovano più risposta esco, o essere nella Chiesa è una cosa più profonda?”. Io direi, è importante riconoscere che, stare nella Chiesa, non vuol dire fare parte di un’associazione ma essere nella rete del Signore, che pesca pesci buoni e cattivi dalle acque della morte alle terre della vita. Può darsi che in questa rete sono proprio vicino a pesci cattivi e sento questo, ma rimane vero che non ci sono per questi o questi altri, ma sono perché è la rete del Signore che è una cosa diversa da tutte le associazioni umane, una rete che tocca il fondamento del mio essere. Parlando con queste persone, io penso, che dobbiamo andare in fondo alla questione: che cosa è la Chiesa? Che cosa è la diversità? Perché sono nella Chiesa, anche se ci sono scandali e umanità terribili? E così rinnovare la consapevolezza della specificità di questo essere Chiesa del popolo da tutti i popoli, che è popolo di Dio, e così imparare a sopportare anche gli scandali e lavorare contro questi scandali proprio essendo in questa grande rete del Signore.

D. - Non è la prima volta che gruppi di persone si manifestano contrari alla sua venuta in un Paese. La relazione della Germania con Roma era tradizionalmente critica, in parte anche nello stesso ambito cattolico. I temi controversi sono noti da tempo: condom, eucaristia, celibato. Prima del suo viaggio, anche dei parlamentari hanno assunto posizioni critiche. Ma anche prima del suo viaggio in Gran Bretagna l’atmosfera non sembrava amichevole e poi le cose sono andate a buon fine. Con quali sentimenti lei si reca ora nella sua antica patria e si rivolgerà ai tedeschi?

R. - Prima di tutto, direi che è una cosa normale che in una società libera e in un tempo secolarizzato ci siano posizioni contro una visita del Papa. E’ giusto che esprimano - rispetto tutti quanti – questa loro contrarietà: fa parte della nostra libertà e dobbiamo prendere atto che il secolarismo e anche proprio l’opposizione al cattolicesimo nelle nostre società è forte. Quando queste opposizioni si manifestano in modo civile, non c’è nulla da dire contro. Da un’altra parte è anche vero che c’è tanta aspettativa e tanto amore per il Papa. In Germania ci sono diverse dimensioni di questa opposizione: la vecchia opposizione tra cultura germanica e romanica, i contrasti della storia, poi siamo il Paese della Riforma, che ha accentuato ancora questi contrasti. Ma c’è anche un grande consenso alla fede cattolica, una crescente convinzione che abbiamo bisogno di convinzione, di una forza morale nel nostro tempo. Abbiamo bisogno di una presenza di Dio in questo nostro tempo. Così insieme all’opposizione, che trovo naturale e da aspettarsi, c’è tanta gente che mi aspetta con gioia, che aspetta una festa della fede, un essere insieme e aspetta la gioia di conoscere Dio e di vivere insieme nel futuro, che Dio ci tiene per mano e ci mostra la strada. Per questo vado con gioia nella mia Germania e sono felice di portare il messaggio di Cristo nella mia terra.

D. – Un’ultima domanda. Santo Padre, Lei visiterà a Erfurt l’antico convento del riformatore, Martin Luther. I cristiani evangelici, e i cattolici in dialogo con loro, si stanno preparando a commemorare il quinto centenario della Riforma. Con quale messaggio, con quali pensieri Lei si prepara all’incontro? Il suo viaggio deve essere visto anche come un gesto fraterno nei confronti dei fratelli e sorelle separati da Roma?

R. – Quando ho accettato l’invito a questo viaggio era per me evidente che l’ecumenismo con i nostri amici evangelici dovesse essere un punto forte e un punto centrale di questo viaggio. Noi viviamo in un tempo di secolarismo, come già detto, dove i cristiani insieme hanno la missione di rendere presente il messaggio di Dio, il messaggio di Cristo, di rendere possibile credere, andare avanti con queste grandi idee, verità. E perciò messi insieme, cattolici ed evangelici, è un elemento fondamentale per il nostro tempo, anche se istituzionalmente non siamo perfettamente uniti e anche se rimangono problemi grandi, problemi nel fondamento della fede in Cristo, in Dio trinitario e nell’uomo come immagine di Dio. Siamo uniti e questo mostrare al mondo e approfondire questa unità è essenziale in questo momento storico. Sono perciò molto grato ai nostri amici, fratelli e sorelle, protestanti, che hanno reso possibile un segno molto significativo: l’incontro nel monastero dove Lutero ha iniziato il suo cammino teologico, la preghiera nella chiesa dove è stato ordinato sacerdote e il parlare insieme della nostra responsabilità di cristiani in questo tempo. Sono molto felice di poter mostrare così questa unità fondamentale, che siamo fratelli e sorelle e lavoriamo insieme per il bene dell’umanità, annunciando il lieto messaggio di Cristo, del Dio che ha un volto umano e che parla con noi".