Benedict al XVI-lea a sosit la Berlin: "Nu am venit pentru obiective politice sau economice...dar ca să întâlnesc lumea şi să vorbesc despre Dumnezeu"

(RV - 22 septembrie 2011) Avionul la bordul căruia se afla Papa Benedict al XVI-lea a aterizat joi la ora 10.30 pe aeroportul internaţional Berlin-Tegel marcând începutul celei de-a 21-a călătorii apostolice internaţionale având ca moto “Unde este Dumnezeu, acolo este viitor”. O vizită intensă de patru zile care îl va purta pe Episcopul Romei în trei dieceze, din Estul în Vestul Ţării: Berlin, prima etapă a călătoriei şi apoi Erfurt şi Freiburg. La aeroportul Tegel din Berlin Benedict al XVI-lea a fost primit oficial de preşedintele Republicii Federale Germania Christian Wulff şi de cancelarul Angela Merkel. Erau prezente autorităţi instituţionale, arhiepiscopul de Berlin, mons. Rainer Maria Woelki cu episcopul auxiliar şi vicarul general, arhiepiscopul de Erfurt şi Preşedintele Conferinţei Episcopale German, mons. Robert Zollitsch.

Sosirea Papei a fost salutată de 21 salve de tun. Câţiva copii în costume tipic berlineze i-au oferit Papei buchete de flori, cărora le-a mulţumit printr-un un gest de mângâiere cu mâna şi un surâs.

De la aeroportul berlinez Papa s-a transferat imediat la Castelul Bellevue, reşedinţa oficială a Preşedintelui Federal al Germaniei unde s-a desfăşurat ceremonia oficială de bun venit şi apoi vizita de curtoazie la Preşedintele Republicii, Christian Wulff, pentru convorbirile în privat şi schimbul de daruri.

În primul discurs al actualei călătorii apostolice în Germania Benedict al XVI-lea a subliniat în primul rând că chiar în pofida caracterului ’oficial al vizitei care va întări bunele relaţii dintre Republica Federală Germania şi Sfântul Scaun, în primul rând - a spus Pontiful - nu am venit aici pentru a urmări anumite obiective politice sau economice, cum fac pe bună dreptate alţi oameni de stat, ci pentru a întâlni lumea şi a vorbi despre Dumnezeu.

În acest sens Papa a făcut aluzie la temele principale pentru viaţa societăţii.

„Cultura de azi este marcată de o crescândă indiferenţă în societate faţă de religie şi atitudinea care consideră chestiunea adevărului mai degrabă ca un obstacol, şi acordă în schimb prioritate consideraţiilor de ordin utilitarist. Pe de altă parte este nevoie de o bază obligatorie pentru convieţuirea noastră, altminteri fiecare trăieşte singur urmând propriul individualism”. Religia este unul din aceste fundamente pentru o convieţuire reuşită.‚Aşa cum religia are nevoie de libertate, tot aşa şi libertatea are nevoie de religie’, spunea episcopul Wilhelm von Ketteler.

Şi Papa adaugă: „Libertatea are nevoie de o legătură originară cu o instanţă superioară. Faptul că există valori care nu sunt absolut manipulabile, este adevărata garanţie a libertăţii noastre. Atare bine, există numai pentru toţi împreună; prin urmare trebuie să mă interesez mereu şi de semenii mei. Libertatea nu poate fi trăită în absenţa de relaţii”.

În continuare Papa Benedict pe aceeaşi linie: „În convieţuirea umană nu există libertate fără solidaritate. Ceea ce fac în detrimentul altora, nu este libertate, dar acţiune culpabilă ce dăunează altora şi chiar mie însumi. Mă pot realiza cu adevărat ca persoană liberă numai folosind forţele mele şi pentru binele altora. Aceasta e valabil nu numai pentru domeniu privat, dar şi pentru societate. Potrivit principiului subsidiarităţii,societatea trebuie să dea spaţiu suficient structurilor mai mici pentru dezvoltarea lor şi, în acelaşi timp, trebuie să fie de suport, astfel ca ele să poată, într-o zi, să se conducă singure.

În final Pontiful a făcut o referinţă la istoria Germaniei: „Castel cu trecutul său frământat este - la fel ca atâtea edificii ale oraşului - o mărturie a istoriei germane. Privirea clară şi asupra paginilor întunecate ale trecutului ne permite să învăţăm de la el şi să primim impulsuri pentru prezent. Republica Federală Germania a devenit ceea ce este astăzi prin forţa libertăţii plăsmuite de responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu şi a unui în faţa altuia. Ea are nevoie de această dinamică ce implică toate domeniile umanului pentru a putea continua să se dezvolte în condiţiile actuale. Are nevoie de ea într-o lume care necesită o reînnoire culturală profundă şi redescoperirea de valori fundamentale pe care să construiască un viitor mai bun” (Enciclica Caritas in veritate, 21).










rv/A. Lucaci