„M-am făcut preot nu doar pentru a sta aproape de aparate, ci pentru a sta aproape de suflete”, spunea părintele Filippo Soccorsi, director al Radio Vatican între 1934 şi 1953, care murea acum 50 de ani

(RV – 21 septembrie 2011) Acum 50 de ani, pe 21 septembrie 1961, murea părintele Filippo Soccorsi, director al postului Radio Vatican, între 1934 şi 1953.
Născut la Roma, pe 26 martie 1900, după ce s-a laureat în Matematică şi Fizică, a intrat, în 1922, în Provincia torineză a Companiei lui Isus.
Sfinţit preot în 1931, a fost chemat de Papa Pius al XI-lea, în 1934, la conducerea postului Radio Vatican, ce fusese inaugurat cu trei ani mai înainte.

Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Amedeo Lomonaco, de la redacţia noastră centrală:

Părintele Filippo Soccorsi a considerat întotdeauna Radio Vatican ca un mijloc de apostolat: „M-am făcut preot” – avea obiceiul să spună – „nu doar pentru a sta aproape de aparate, ci pentru a sta aproape de suflete”.
Radioul era un instrument pentru a ajunge la suflete şi efortul părintelui Soccorsi – scrie Ferdinando Bea în cartea sa „Qui Radio Vaticana. Mezzo secolo della Radio del Papa” s-a orientat de la început spre transformarea postului Radio Vatican într-un centru de difuzare şi de informare permanentă şi universală.
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Radio Vatican a rămas o voce liberă care transmitea discursurile pontifilor, cu cuvintele de mângâiere pentru cei oprimaţi şi cu însufleţite apeluri la a depune armele.

„Nimic nu este pierdut cu pacea. Totul poate fi pierdut cu războiul” (Radio-mesajul lui Pius XII, din 1939)

În timpul războiului a fost instituit şi Oficiul de Informaţii, iar Radio Vatican a devenit un instrument indispensabil pentru aflarea civililor, prizonierilor şi militarilor dispăruţi.
Radio Vatican a transmis peste un milion două sute de mii de mesaje cu apeluri legate de persoane dispărute, ale căror nume erau pronunţate foarte lent.

În acei ani dificili, părintele Soccorsi – care era definit de poliţia italiană, într-un document informativ din 1940 „un om cu sentimente contrare regimului” – s-a implicat în ajutorarea persoanelor refugiate în Vatican, multe dintre acestea au fost chiar angajate la Radio Vatican.
După război, părintele Soccorsi a început procesul de modernizare şi de potenţare tehnică a aparaturii, dar s-a concentrat în special pe transformarea Radioului într-un instrument de educaţie civilă şi religioasă.

În 1953, a devenit director al Radio Vatican părintele Antonio Stefanizzi, părintele Soccorsi, cel care a fost director între 1934 şi 1953, a primit o scrisoare de mulţumire de la papa Pius al XII-lea în care pontiful amintea, pe lângă transformările tehnice, „mirabila misiune de caritate şi asistenţă” a Radioului Vatican în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În ultimii ani ai vieţii, părintele Soccorsi a fost director spiritual al studenţimii aflate în grija iezuiţilor, fostul director de la Radio Vatican petrecând ore întregi în scaunul de spovadă, la biserica Sfântul Ignaţiu, din Roma.