Mare număr de convertiri în Coreea: interviu cu părintele Denis Monaghan, care-şi desfăşoară apostolatul la catedrala din Seul

(RV – 19 septembrie 2011) Biserica Catolică din Coreea de Sud este una din Bisericile asiatice cu cea mai rapidă creştere.
Creştinismul a ajuns în peninsula coreeană în secolul al XVII-lea şi, până acum câteva decenii, credincioşii au fost supuşi persecuţiilor. De fapt, în Coreea, numărul martirilor pentru credinţă este foarte mare.

Despre noile probleme cu care se confruntă astăzi Biserica din această ţară, printre care şi problema avortului, iată o descriere făcută de părintele Denis Monaghan, intervievat de Fausta Speranţa, de la redacţia noastră centrală:

• „Mă aflu aici de 42 de ani. Când am venit în Coreea, în 1960, numărul catolicilor era de circa 500 de mii; acum sunt în număr de aproximativ 5 milioane.
Marea parte a convertirilor din Coreea nu trebuie atribuită atât preoţilor, cât mai ales mişcării catolice laice „Legiunea Mariei”.
Această mişcare a ajuns în Coreea în 1961. Până la acea dată, Coreea avusese o istorie a Bisericii importantă, cu martiri, dar numărul catolicilor nu fusese niciodată mare. Se înregistra şi o foarte mare lipsă de preoţi. De fapt, în realitate, credincioşii catolici sunt cei care-i formează pe ceilalţi catolici. Numărul convertirilor se datorează interesului credincioşilor pentru religie şi dorinţei lor vii, active, de a vorbi despre religie cu prietenii.

Prima dieceză în care am activat a fost dieceza de Kwangju. Când am ajuns, la Kwangju, în dieceză erau în total nouă preoţi coreeni şi un episcop irlandez. Trebuie spus că înainte de 1961, realitatea era foarte diferită. Înainte clerul era de origine americană, irlandeză, australiană. Însă acum, coreeni şi-au luat în mâini propria soartă, asumându-şi responsabilitatea pentru propria lor Biserică. Un factor important l-a constituit şi faptul că, în timpul dictaturii, Biserica Catolică s-a implicat mult în favoarea justiţiei, mai ales cardinalul Stephen Kim. Toţi ştiu că acest cardinal, Kim, şi-a ridicat vocea împotriva nedreptăţilor dictaturii. Cardinalul se preocupa şi de un alt fapt; se gândea că, dacă societatea coreeană ar fi ajuns să fie bogată, numărul catolicilor ar fi scăzut. Dar nu a fost aşa: societatea coreeană a devenit bogată dar continuă să existe convertiri. Este, de asemenea, adevărat faptul că continuă să existe cei săraci; acum există noii săraci. Oricum, motivul principal al creşterii numărului catolicilor este munca, activitatea catolicilor însăşi.”

Dar, despre noile problematici cu care se confruntă Biserica în societatea actuală, mult mai diferită decât în trecut, o societate mai bogată, mai modernă…
Din nou, părintele Denis Monaghan:

• „Unul din aspectele importante, asupra căruia s-a concentrat atenţia comunităţii catolice, a fost participarea catolicilor la viaţa societăţii civile. În Coreea sunt 63 de parlamentari catolici, un număr proporţional cu cel al catolicilor, ce reprezintă 10% din populaţia ţării.
Parohiile şi consiliile parohiale sunt foarte active, iar uneori sunt atât de active încât nu vor să se oprească atunci când încep ceva, iar faptul că ei, credincioşii catolici, sunt atât de entuziaşti, atrage după sine o creştere a calităţii preoţilor. Vreau să spun că nu poţi rămâne indiferent, văzându-i pe credincioşi atât de activi. De aceea, eu am convingerea că meritul creşterii numărului convertirilor este al credincioşilor laici.
Desigur, preoţii şi persoanele consacrate, (călugării, călugăriţele) sunt de foarte bună calitate, dar adevăratul efort care a condus la astfel de rezultate a fost făcut de credincioşii laici, care activează în propriile comunităţi şi le susţin.
Nu am văzut lume mai generoasă decât aceşti credincioşi: uneori este şi jenant cât sunt de generoşi.
Desigur, dacă nu ar fi harul de la Dumnezeu nu am putea face nimic, dar dacă trebuie să vorbim de merit, partea cea mai mare revine laicilor, asociaţiilor de laici.”

Presa vorbeşte de un număr ridicat de sinucideri şi de avorturi. Iată reflecţia părintelui Denis Monaghan privind această chestiune:

• „Numărul anual al avorturilor este de circa 1,5 milioane în Coreea. Aspectul straniu este că, din punctul de vedere al legii, avortul este ilegal, ca şi prostituţia. De asemenea, se înregistrează un număr mare de sinucideri, din cauza înaltului nivel de concurenţă din societate. Sunt puţini cei care asimilează învăţătura Bisericii în favoarea vieţii. Avortul se practică chiar şi în rândul catolicilor şi nu reuşesc să înţeleg de ce nu pătrunde mesajul pro-life al Bisericii.
Vedeţi, aici, în Coreea, vârsta copilului se calculează din momentul în care mama rămâne însărcinată, de aceea – se consideră că la naştere copilul are deja un an. Aceasta înseamnă, că la nivel de tradiţie se recunoaşte că viaţa există în sânul matern din momentul conceperii.
Trebuie să spun că enoriaşii sunt cu mult mai interesaţi şi mai activi în privinţa convertirilor şi mai puţin sensibili la mesajul vieţii.
În prezent, arhiepiscopul actual de Seul, cardinalul Nicholas Cheong Jin-shunk, susţine mult Mişcarea pro-vita în Coreea, iar în viitor vom fi şi mai activi în domeniul formării persoanelor în sfera tutelării vieţii, independent de vârstă.”

Aici, serviciul audio: