Sfântul Scaun: Nicio derogare de la dreptul la sănătate pentru persoanele în vârstă
(RV – 17 septembrie 2011) Bătrâneţea nu este o povară pentru societate,
ci o binecuvântare pentru generaţiile mai tinere, iar viaţa nu poate fi întreruptă
făcându-se recurs la eutanasie.
Astfel a declarat mons. Silvano
Tomasi, Observator permanent al Sfântului Scaun la ONU, din Geneva. Mons. Tomasi
a intervenit vineri, 16 septembrie, vorbind la cea de-a 18-a sesiune a Consiliului
pentru Drepturile Omului. Mai multe informaţii, în serviciul realizat de Davide
Maggiore de la redacţia noastră centrală:
• Creşterea populaţiei cu vârstă
avansată este un fenomen ce caracterizează toate culturile, fiind în creştere şi în
ţările în curs de dezvoltare. Monseniorul Tomasi a plecat de la această observaţie
în reflecţia sa privind studiul ONU asupra dreptului la sănătate al persoanelor în
vârstă. Persoanele cu vârste de peste 60 de ani erau, în 2010, în număr de circa
760 de milioane şi ar trebui să ajungă la un miliard la sfârşitul deceniului.
Biserica
Catolică, a explicat mons. Tomasi, este angajată în a garanta acestor persoane „o
îngrijire specială” fără a face să coincidă bătrâneţea cu boala, aşa cum recomandă
documentul internaţional.
Potrivit reflecţiei lui Benedict al XVI-lea, Biserica
are convingerea că fiecare generaţie poate învăţa din experienţa şi din înţelepciunea
celei precedente şi, deci, îngrijirea bătrânilor nu trebuie să fie considerată ca
„un simplu act de generozitate”, ci mai ales ca un mod de a achita „o datorie de gratitudine”.
Delegaţia
vaticană a dorit să exprime „o puternică obiecţie” privind partea raportului în care
se face referire la „autonomia pacientului în decizia privind sfârşitul vieţii”.
„Credem
cu fermitate” – a declarat mons. Tomasi – „că viaţa este un dar în privinţa căruia
nimeni nu are 'dreptul de a încheia'”. Moartea, a continuat reprezentantul Sfântului
Scaun, „este culmea unui proces natural şi nimeni, nici măcar persoana care suferă,
nu are dreptul să o provoace sau să o anticipeze”.
Îndemnul adresat medicilor
şi oamenilor de ştiinţă este „de a continua cercetarea pentru a preveni şi îngriji
bolile legate de bătrâneţe, fără a ceda practicilor care scurtează viaţa”, şi care
– de fapt – s-ar revela ca fiind forme de eutanasie.