Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace îl aminteşte pe cardinalul Văn Thuận, la 9 ani de la moarte

(RV – 16 septembrie 2011) Cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace, a celebrat vineri, 16 septembrie, la sediul departamentului pentru dreptate şi pace din Roma, o Sfântă Liturghie la împlinirea a 9 ani de la moartea cardinalului François-Xavier Nguyễn Văn Thuận.

Mai bine de 13 ani din viaţa sa, cardinalul vietnamez i-a trăit în închisorile din Vietnam, din care 9 ani în izolare totală. „Nu am înnebunit” – va spune după aceea – „graţie rugăciunii 'Bucură-te Marie'”

În 1998, Ioan Paul al II-lea l-a numit preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace. În prezent, este în curs procesul de beatificare a cardinalului vietnamez.
Monseniorul Paul Phan van Hien, sfinţit preot în clandestinitate de către cardinalul Văn Thuận, acum 31 de ani, şi în prezent responsabil al departamentului „Dreptate şi Pace” pentru Asia şi Orientul Mijlociu, a făcut un scurt medalion al cardinalului Văn Thuận.

Să-l ascultăm pe mons. Paul Phan van Hien:

• „Cred că speranţa a fost trăsătura cea mai importantă a vieţii cardinalului Văn Thuận, care a reuşit să supravieţuiască atâtor ani de închisoare tocmai graţie speranţei. Era foarte puternică în el credinţa în iubirea lui Dumnezeu şi încrederea în Providenţa Divină.
Era o persoană foarte, foarte simplă. Raportul dintre noi a fost realmente ca dintre un tată şi un fiu. Şi nu a fost doar pentru mine ca un tată; el îi considera pe toţi ceilalţi ca fiind prieteni şi fii ai săi. Reuşea întotdeauna să dea forţă şi speranţă celorlalţi.
Avea un raport deosebit şi cu temnicerii săi; tocmai pentru că avea mare încredere în iubirea lui Dumnezeu, avea şi mare încredere în ceilalţi. Credea că persoanele puteau întotdeauna să se schimbe şi se ruga pentru ceilalţi, pentru ca ei să se schimbe,
să devină persoane bune.

Ce înseamnă pentru Biserica din Vietnam figura cardinalului Văn Thuận? Toţi catolicii din Vietnam cunosc bine viaţa sa, îi citesc cărţile şi încearcă să-i imite viaţa.
Despre viaţa actuală a Bisericii din Vietnam aş putea spune că trăieşte, cu siguranţă, un pic mai bine decât în trecut. Bisericile sunt mereu deschise, iar credincioşii sunt întotdeauna prezenţi în număr mare. Acum şi sfinţirile de preoţi se pot face fără dificultăţile de odinioară şi avem numeroase vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată. Să ne gândim, de exemplu, la misiunile pe care le avem în ţările vecine, precum Laos, Cambodgia, unde trimitem misionari vietnamezi, căci Biserica din Vietnam este o biserică în creştere.

Aici serviciul audio: