Biserica şi politica. Card. Bagnasco: creştinii în lume pentru a vesti Evanghelia

(RV - 5 septembrie 2011) O „înaltă formă de caritate”: astfel dintotdeauna Biserica defineşte politica, înţeleasă în semnificaţia ei originară de dragoste pentru „polis”, pentru cetate, în care politicianul, mânat de dragostea pentru societate, se dedică dreptăţii, valoare morală ce recunoaşte fiecăruia ceea ce este al său. Astfel preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene, cardinalul Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova a vorbit despre raporturile dintre Biserică şi politică duminică seară în intervenţia sa la „Summer School” din Frascati promovată de Fundaţia Magna Carta. O politică ce are la inimă natura umană şi nu particularităţile individuale, o politică ce apără patrimoniul ideal care permite unui popor să se simtă „familie”, deoarece omul, care are nevoie de bolta înstelată şi de orizonturile nemărginite, la fel are nevoie de o casă, de un loc unde totul este familial, unde să cultive sentimentele şi unde să se reculeagă. Biserica, cu parohiile, grupurile şi comunităţile, oferă fiecăruia experienţa casei. În „lectio magistralis” cardinalul Bagnasco a vorbit şi despre raportul dintre politică şi Biserică: „Unii ar vrea să nege dimensiunea publică a credinţei acordându-o sfera privatului - a spus - , tuturor li se recunoaşte libertatea de conştiinţă, în timp ce de la catolici se pretinde să se facă abstracţie de credinţa care formează conştiinţa lor”. Creştinismul, însă, este religia Întrupării şi în Evanghelie Isus spune: „Voi sunteţi sarea pământului (…) sunteţi lumina lumii”, exprimând, în felul acesta necesitatea vestirii Cuvântului la care omul este chemat şi pentru care creştinii trebuie să fie prezenţi în mijlocul lumii fără a se conforma spiritului ei. Singura sare a istoriei este Cristos care salvează de moare iar credincioşii trebuie să fie în lume martorii săi, lumini vizibile ale prezenţei creştine. Anumite valori, în fapt, precum „în domeniul vieţii şi familiei, concepţiei despre persoană, libertăţii şi Statului nu sunt negociabile”, a adăugat cardinalul. Sun valori pentru care face să mori şi acolo unde nu există nimic care să merite sacrificiul extrem, acolo este greu şi de trăit. În încheiere, cardinalul Bagnasco a citat pe scriitorul anglo-american Thomas Stearns Eliot, care credea că forţa dominantă în creaţie este tocmai religia: „Nu cred că cultura Europei ar putea supravieţui dispariţiei complete a religiei creştine - scria - dacă creştinismul dispare, dispare toată cultura noastră”.

rv/A. Lucaci