Biserica îl comemorează la 28 august pe Sf. Augustin. Părintele Casciano: ne invită să căutăm mereu adevărul

(RV - 28 august 2011) În ziua de 28 august a anului 430 murea la Hippona, în Algeria de azi, episcopul Augustin, sărbătorit anual la această dată ca părinte şi învăţător al Bisericii. Se născuse în anul 354 la Tagaste, azi Soul Ahras - un mic oras din Numidia.
Între cei mai mari gânditori creştini, Augustin a scris 93 de tratate, circa 500 predici (sermones) şi peste 300 de scrisori. Foarte cunoscută este cartea „Confesiunile”, lucrare dintre cele mai citite în toată lumea, în care episcopul de Hippona îşi povesteşte viaţa ca într-un jurnal, parcurgând adolescenţa şi drumul care l-a condus la a se consacra lui Dumnezeu. Rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Augustin sunt păzite în bazilica „San Pietro in Ciel d’Oro” din oraşul italian Pavia, unde, după vizita Papei Benedict al XVI-lea în ziua de 22 aprilie 2007, au înflorit felurite iniţiative culturale şi religioase divulgate pe site-ul internet.

Dar ce învaţă omul contemporan apropiindu-se de Sfântul Augustin? Tiziana Campisi de la serviciul nostru de documentare - SEDOC - a stat de vorbă cu priorul comunităţii monastice augustiniene din Pavia, părintele Giustino Casciano:
• Cred că primul lucru pe care îl află cine se apropie azi de Sfântul Augustin este că există o viaţă interioară. Nu există doar viaţa exterioară a bunăstării fizice, a căutării satisfacţiilor materiale, dar există şi o viaţă lăuntrică, interioară. Augustin ne zice să ne întoarcem la inima noastră pentru că înăuntrul inimii noastre putem găsi bucuria, adevărul, fericirea pe care o căutăm. O spune lumii de azi chiar prin experienţa sa, deoarece ca tânăr a făcut acest drum: mai întâi dedicându-se complet carierii, satisfacţiilor exterioare, în care însă nu a aflat adevărata bucurie, apoi, prin lectura operei „Hortensius” a scriitorului latin Cicero şi a altor cărţi, după ce a căutat în zadar adevărul în felurite filozofii şi după mai multe experienţe de viaţă, a înţeles că există o viaţă interioară, o viaţă profundă. Cred, deci, că lucrul cel mai imediat care se învaţă de la Augustin este chiar această căutare ce merge dincolo de ceea ce est doar sensibil şi exterior: o căutare ce atinge inima, ce atinge profunzimile psihicului, profunzimile sufletului, ale persoanei.

Descoperirea interiorităţii la ce poartă cu Augustin?
• Duce la descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu, la a descoperi martori ai Cuvântului lui Dumnezeu, care au trăit înainte de noi. Cred că întâlnirea cu Augustin ne poartă la descoperirea valorii prieteniei, însă în Dumnezeu. Drumul său a durat mulţi ani şi el spune că chiar când deja a fost găsit adevărul trebuie căutat mai departe. Chiar când a aflat deja bucuria, Augustin continuă să caute, pentru că - o spune însuşi Augustin - bucuria este ceva care satură dar nu satură niciodată în mod total şi complet.

Tinerii de azi îl pot găsi actual pe Sf. Augustin?
• Aş zice tocmai da. Mai întâi pentru că în cartea sa cea mai renumită „Confesiunile”, ne descrie adolescenţa, tinereţea sa, ne descrie căutarea fericirii în iubirea umană, erorile pe care le-a comis… Deci tinerii, în descrierea interiorităţii lui Augustin şi a experienţelor sale, pot găsi un adevărat prieten şi apoi o mare actualitate întrucât Augustin a aflat răspunsurile la neliniştile sale şi ni le oferă într-un limbaj extrem de modern.

Duminica trecută, pe 21 august, s-a încheiat la Madrid Ziua Mondială a Tineretului. În ce mod Augustin poate însoţi drumul celor care au luat parte la acest eveniment bisericesc mondial? Acelaşi prior al comunităţii monastice augustiniene din Pavia, părintele Giustino Casciano:
• Cred că Augustin poate spune tinerilor să-l caute pe Isus, să caute adevărul, bucuria, rămânând uniţi în comunitatea creştină; să nu se separe niciodată de Isus, de Biserică, dar să-l caute pe Domnul în însăşi realitatea bisericească. Desigur în comunitatea creştină pot exista şi defecte ce pot fi puse în lumină pentru a fi corectate, dar lucrul cel mai important pe care Augustin ni-l învaţă este că Biserica este mama noastră, este refugiul nostru, coloana adevărului şi luminii, care ne mângâie şi conduce spre viitor.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci