Mitingul Popoarelor de la Rimini, pe tema "Şi existenţa devine o imensă certitudine": reflecţia prof. C. Esposito (Bari)

RV 26 aug 2011. Mitingul Popoarelor de la Rimini a intrat în faza finală a manifestărilor, grupate în jurul temei "Şi existenţa devine o imensă certitudine".

Trimisul special Radio Vatican, Luca Collodi, a stat de vorbă cu scriitorul Costantino Esposito, profesor de filosofie la Universitatea de Studii din Bari, întrebându-l mai întâi cu privire la felul în care se poate înţelege certitudinea:
• "Certitudinea pare să fie în timpurile noastre nu numai greu de ajuns dar şi imposibil de păstrat, pentru că totul pare să formeze o conjuraţie împotriva ei: instabilitatea socio-politică, crizele financiare, slăbirea tot mai acută a siguranţei psihologice a persoanei. Cu toate acestea, nici o epocă nu a cerut atâta certitudine pentru a trăi cum o cere epoca noastră. Dar cere mai presus de toate să se meargă în profunzime pentru a vedea ce anume poate fi obiectul experienţei. Paradoxal, aşadar, incertitudinea care pare să fie sentimentul dominant în lumea contemporană poate fi trăită ca o înfrângere sau ca o victorie relativistă a fragmentării sau ca o posibilitate, ca o şansă de a înţelege de ce ne dorim cu toţii să ajungem la certitudine".

Există certitudinea credinţei, observă trimisul nostru la Rimini, o certitudine care pare să se lovească frontal cu schimbările sociale, politice şi economice, realităţi care par să meargă în direcţia opusă faţă de cea indicată de credinţă, de speranţă. Continuă prof. Esposito:
• "Certitudinea credinţei este de aşa natură încât difuzează lumină şi de aceea prezintă interes. Pentru mulţi, certitudinea credinţei e ca o scurtătură, spunându-şi "am norocul, s-ar putea zice, de a găsi răspuns la neliniştile mele". Dacă ar fi cu adevărat aşa, acest lucru ar fi valabil numai pentru cei înclinaţi în mod natural spre religiozitate, în timp ce în opinia mea – afirmă prof. Esposito – certitudinea credinţei permite să lumineze, cum nu o face nici un alt eveniment din istorie, structura fundamentală a omului, care este făcut pentru certitudine. Cum spunea odată sf. Augustin în "Confesiuni", în fiecare dintre noi există dorinţa de a fi fericiţi. Dar pentru a dori fericirea trebuie să ştim într-o oarecare măsură ce este fericirea. Convingerea mea e că chiar certitudinea este o realitate care stă la originea eului nostru. Este ceva care intră în experienţa fiecăruia, dacă nu din alte motive cel puţin pentru faptul de a fi văzut, de exemplu, în ochii mamei un spaţiu de deschidere în această lume şi ne-am dat seama că suntem în lume pentru că am fost doriţi de cineva. A fi al cuiva, a fi o parte dintr-un raport de apartenenţă, este o certitudine pe care nu o construim noi ci pe care o primim. Marea sfidare, aşadar, este să reluăm această experienţă frumoasă, pozitivă, care marchează originea existenţei noastre, şi să vedem în ea singura, adevărata posibilitate de a înfrunta incertitudinile care macină ca un cancer timpurile de faţă. Din acest punct de vedere, credinţa este o deschidere extraordinară care ne ajută să înţelegem structura omului, oferind omului ceva atât de mare încât privirea mamei este doar o palidă analogie: este posibilitatea ca certitudinea să existe pentru totdeauna şi ca ea să înceapă deja acum".

Aici, serviciul audio: