Creştinii şi primăvara arabă: plăpânda speranţă, ameninţată de tot mai multe temeri

RV 25 aug 2011. Fluctuaţia evenimentelor din Orientul Mijlociu, asupra căruia se lasă încet încet un nedorit văl al obişnuinţei, este întreruptă din când în când de erupţia ciocnirilor verificate în ţările din jurul Mării Mediterane. De la Tunisia şi Egipt, la Libia şi Siria, impulsul libertăţii şi dorinţa participării la viaţa publică au dat peste cap orice previziune. Înlăturarea regimurilor autoritare din ţările majoritar islamice din nordul Africii a generat un fenomenul care a început să fie considerat drept o "primăvara arabă". Speranţa unor schimbări în bine pare să prindă aripi.

Minorităţile creştine din Ţările arabe urmăresc cu deosebită atenţie procesul de reînnoire socială şi politică din această regiune. Dar nu lipsesc, totuşi, motive de îngrijorare, scoase în evidenţă, în aceste zile, la Mitingul Popoarelor de la Rimini, în Italia.

Cu ce spirit trăiesc creştinii aceste schimbări, ne spune pr. Pierbattista Pizzaballa, custodele franciscan al Ţării Sfinte, la microfonul trimisului Radio Vatican la Rimini, Luca Collodi:
• "La început s-a înfiripat o mare speranţă, ca şi pentru alţii, mai ales în Egipt. În Siria, situaţia este un pic diferită. Acum în Egipt sunt multe temeri, multă incertitudine, pentru că s-a văzut cum după o fază de euforie, când exista o comuniune de intenţii, se pare că părţile mai integraliste au început să domine asupra celorlalte, mai ales în dauna minorităţii creştine. Aşadar, există o mare incertitudine şi o temere la fel de mare. Acelaşi lucru este şi în Siria unde creştinii aveau şi au încă un tratament de mare respect şi unde mişcările anti-guvernamentale creează un fel de preocupare în rândul comunităţii creştine, pentru că simte cum dispar punctele de reper care i-au oferit garanţii sociale timp de atâtea decenii".

La Meetingul de la Rimini, un reprezentant al organizaţiei egiptene "Frăţietatea Musulmană" a spus observatorilor occidentali şi celor care au temeri, că în realitate lucrurile nu stau chiar aşa rău în Egipt şi creştinii nu vor avea probleme. Comentează pr. Pizzaballa:
• "Ce să spun?... E greu să vorbim despre acest subiect, mai ales pentru noi creştinii care stăm în Orientul Mijlociu şi în Ţara Sfântă, pentru că subiectul se pretează la instrumentalizări facile. Dacă tu spui că sunt probleme între creştini şi musulmani, eşti acuzat că vrei să exacerbezi diferenţele, iar dacă spui că există colaborare, participare, eşti acuzat de irenism gratuit. Ambele experienţe sunt reale, nu există un aut-aut. Există experienţe de participare comună dar sunt şi elemente de integralism, de dezbinare, de persecuţie. S-a văzut acest lucru, cronica evenimentelor o confirmă. Nu trebuie să ne fie teamă, spunem mereu acest lucru, trebuie să avem curajul de a vesti fără frică mesajul creştin, să spunem lucrurilor pe nume, cu claritate, dar să avem întotdeauna o atitudine creştină de mărturie, deschidere şi ospitalitate, să căutăm în orice situaţie să reconstruim dialogul şi raportul cu ceilalţi. Şi aceasta, pentru că, mai ales din punct de vedere strategic, dacă vrem să fim realişti, nu există alternativă, dar apoi, pentru că la aceasta ne învaţă credinţa. În aceste regiuni, singurul lucru pe care-l putem face este să dăm mărturie pentru credinţă, să transmitem altora experinţa noastră care depăşeşte barierele de limbă, cultură şi religie, şi dacă este făcută cu onestitate şi convingere, trece şi ajunge la oricine".