ZMT Madrid 2011: vineri, întâlnirea cu tinerele călugăriţe. Papa: opţiunea voastră radicală învinge mediocritatea lumii

(RV - 19 august 2011) “În faţa relativismului şi mediocrităţii” timpului nostru, care a desea devine “eclipsă de Dumnezeu”, sau “amnezie, dacă nu adevărat refuz propriu-zis a Creştinismului şi o negaţiei a comorii credinţei primite”, apare nevoie unei “radicalităţi evanghelice” care “mărturiseşte consacrarea ca o apartenenţă la Dumnezeu, iubit în gradul cel mai înalt”. Este ceea ce a spus Papa la întâlnirea vineri dimineaţă cu tinere călugăriţe din toată Spania, la Mănăstirea Sfântul Laurenţiu de la Escorial din Madrid.

Papa şi-a exprimat bucuria de a putea întâlni călugăriţele care şi-au consacrat tinereţea Domnului. Întâlnirea, a observat Papa Benedict, se desfăşoară într-un loc evocativ, Mănăstirea Sfântul Laurenţiu de la Escorial: „Dacă renumita sa bibliotecă păstrează importante ediţii al Sfintei Scripturi şi Regulilor monastice ale diferitelor familii călugăreşti, viaţa surorilor este şi ea un mod preţios de a păzi Cuvântul Domnului care răsună în formele de spiritualitate priprii ale respectivelor Ordine”.

Papa a subliniat apoi că fiecare carismă este un cuvânt evanghelic pe care Duhul Sfânt îl aduce aminte Bisericii sale: „Viaţa Consacrată ’se naşte din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu…Din el a izvorât fiecare carismă şi orice regulă vrea să fie o expresie a sa, dând origine la itinerare de viaţă creştină marcate radicalitatea evanghelică” (Exort. ap. Verbum Domini, 83). Radicalitatea evanghelică este a rămâne „înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (Col 2,7), care în viaţa consacrată înseamnă a merge la rădăcina iubirii faţă de Isus Cristos cu inima neîmpărţită, fără a nu pune nimic mai presus de atare iubire (Cf S. Benedict, Regula, IV, 21), cu o apartenenţă nupţială, cum au trăit-o Sfinţii, în stilul Sfintei Roza de Lima şi Rafel Arnaìz, tineri patroni ai acestei Zile Mondiale a Tineretului.
Totul posedă azi o relevanţă specială, când se constată un fel de ’eclipsă de Dumnezeu”, o anumită amnezie, dacă nu un adevărat refuz propriu-zis al Creştinismului şi o negare a comorii credinţei primite, cu riscul de a pierde propria identitate profundă’ (Mesaj pentru cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului 2011, 1)

În faţa relativismului şi mediocrităţii, apare nevoie acestei radicalităţi, care mărturiseşte consacrarea ci o aparţinere la Dumnezeu, iubit în gradul cel mai înalt”.

Această radicalitate evanghelică a vieţii consacrate - subliniază Papa - se exprimă în comuniunea filială cu Biserica, cămin al fiilor lui Dumnezeu, pe care Cristos l-a edificat. Comuniunea cu Păstorii, care în numele Domnului vestesc depozitul credinţei primit prin Apostoli, Magisteriul Bisericii şi tradiţia creştină. Comuniunea cu familia voastră religioasă, păzindu-i cu gratitudine patrimoniul spiritual genuin şi preţuind şi celelalte carisme. Comuniunea cu alţi membri ai Bisericii, precum laicii, chemaţi să mărturisească, plecând de la vocaţia lor specifică, aceeaşi Evanghelie a Domnului”.

În fine, încheie Papa, „radicalitatea evanghelică se exprimă în misiunea pe care Dumnezeu a binevoit să vi-o încredinţeze. De la viaţa contemplativă, care primeşte în curţile sale interioare Cuvântul lui Dumnezeu în tăcerea grăitoare şi îi adoră frumuseţea în singurătatea locuită de El, până la diferitele domenii ale vieţii apostolice, pe brazdele căreia încolţeşte sămânţa evanghelică în educarea copiilor şi a tinerilor, în îngrijirea infirmilor şi a celor vârstnici, în însoţirea familiilor, în angajarea în favoarea vieţii, în mărturia adevărului, în vestirea păcii şi a carităţii, în angajarea misionară, şi în noua evanghelizare, şi în atâtea alte domenii ale apostolatului bisericesc”.

rv/A. Lucaci