Alocuţiunea Papei la rugăciunea "Angelus" la Castel Gandolfo în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului (text)

(RV - 15 august 2011) Iubiţi fraţi şi surori, în inima lunii august creştinii din Răsărit şi din Apus celebrează împreună sărbătoarea Ridicării Preasfintei Maria la Cer. În Biserica Catolică, dogma Asumpţiunii - cum este cunoscut - a fost proclamată în timpul Anului Sfânt 1950 de veneratul meu predecesor Slujitorul lui Dumnezeu Papa Pius al XII-lea. Această comemorare, însă, îşi înfige rădăcinile în credinţa din primele secole ale Bisericii.

În Răsărit, este numită şi astăzi „Adormirea Fecioarei”. Într-un străvechi mozaic al Bazilicii Sfânta Maria Maggiore din Roma, care se inspiră tocmai din icoana orientală a „Adormirii - Dormitio”, sunt reprezentaţi Apostolii care, înştiinţaţi de Îngeri despre sfârşitul pământesc Mamei lui Isus, sunt adunaţi în jurul patului Fecioarei. În centrul se află Isus care ţine în braţe o copilă: este Maria, devenită „mică” pentru Împărăţie, şi condusă de Domnul la Cer.

În pagina Evangheliei după Sfântul Luca din Liturghia de azi, am citit că Maria „a pornit în grabă către o cetate din ţinutul muntos al Iudei” (Lc 1,39). În acele zile Maria s-a dus în grabă din Galileea spre o mică cetate aproape de Ierusalim, pentru a o întâlni pe ruda sa Elisabeta. Astăzi o contemplăm urcând spre muntele lui Dumnezeu şi intrând în Ierusalimul ceresc, „înveşmântată cu soarele, având luna sub picioarele ei, iar pe cap purtând o coroană de douăsprezece stele” (Ap 12,1).

Pagina biblică din Apocalips, pe care o citim la Liturghia acestei solemnităţi, vorbeşte despre o luptă între femeie şi balaurul, între bine şi rău. Sfântul Ioan pare să ne repropună chiar cele dintâi pagini ale Genezei, care povestesc istoria întunecoasă şi dramatică a păcatului lui Adam şi Eva. Strămoşii noştri au fost înfrânţi de cel rău; la plinătatea timpurilor, Isus, noul Adam, şi Maria, noua Eva, înving definitiv duşmanul, şi aceasta este bucuria acestei zile. Prin biruinţa lui Isus asupra răului, chiar moartea interioară şi fizică sunt înfrânte. Maria a fost cea dintâi care l-a luat în braţe pe Fiul lui Dumnezeu Isus devenit copil, acum este prima care este alături de el în salva Cerului.

Este un mister mare cel pe care îl celebrăm astăzi, este mai ales un mister de speranţă şi de bucurie pentru noi toţi: în Maria vedem ţinta spre care păşesc toţi cei care ştiu să-şi lege viaţa de cea a lui Isus, pe care ştiu să-l urmeze cum a făcut Maria. Această sărbătoare vorbeşte deci despre viitorul nostru, ne spune că şi noi vom fi alături de Isus în bucuria lui Dumnezeu şi ne invită să avem curajul, să credem că puterea Învierii lui Cristos poate lucra în noi şi ne face oameni, bărbaţi şi femei care caută să trăiască în fiecare zi ca înviaţi, purtând în întunecimea răului care este în lume, lumina binelui.

rv/A. Lucaci