Papa: Sf. Tereza Benedicta a Crucii - Edith Stein, co-patroană a Europei străluceşte ca o lumină în obscuritatea nopţii

(RV - 8 august 2011) Biserica celebreaza marţi 9 august, sărbătoarea liturgică a Sfintei Tereza Benedicta a Crucii, numele de călugăriţă a lui Edith Stein - anii 1891-1942 - Patroană a Europei împreună cu Sfânta Brigita a Suediei şi Sfânta Ecaterina din Siena. Evreică germană, asistentă la catedra de Filozofie a lui Edmund Husserl iar apoi călugăriţă din rândul carmelitelor desculţe, Tereza Benedicta a Crucii a murit martiră în câmpul de exterminare nazistă de la Auschwitz la 9 august 1942: avea 50 de ani.
• „Se ridică în faţa noastră chipul lui Edith Stein, Tereza Benedicta a Crucii: evreică şi germană dispărută, împreună cu sora ei, în oroarea nopţii din câmpul de exterminare germano-nazistă; ca şi creştină şi evreică, ea a acceptat să moară împreună cu poporul său şi pentru el”.

Cu aceste cuvinte Papa, la 28 mai 2006 în timpul istoricei vizite la câmpul de la Auschwitz, a amintit-o pe Edith Stein. O femeie care căuta cu toată fiinţa ei adevărul: la vârsta de 14 ani abandonează religia ebraică şi devine agnostică. Dar intră în criză: în una din zile îi cade în mâini autobiografia Sfintei Tereza de Avila. O citeşte dintr-o suflare. La sfârşit exclamă: „acesta este adevărul”. Era în 1921: Edith Stein, la vârsta de 30 de ani, se converteşte la catolicism; ea, care în calitate de filozof căutase toată viaţa adevărul, descoperă că acesta nu este o idee sau un concept, o noţiune, ci o persoană, Cristos. Convertirea ei provoacă o durere imensă mamei sale. Nu peste mult timp şi sora ei Roza o va urma pe calea lui Cristos. Se face carmelită cu numele de Tereza Benedicta a Crucii: „ cu cât mai mult cineva trăieşte recules în Dumnezeu - scrie - cu atât mai mult iradiază lumină asupra tuturor”.

În Germania nazismul face ravagii iar prigoana împotriva evreilor se înteţeşte din zi în zi. Părăseşte ţara pentru a se duce într-o mănăstire carmelită din Olanda împreună că sora ei. În 1942 episcopii olandezi denunţă într-un document persecuţia antisemită. Represaliile naziste încep imediat: catolicii de origine ebraică în Olanda sunt deportaţi, inclusiv cele două surori Edith şi Roza Stein. Edith refuză propunerea unei posibilităţi de a fugi şi îi spune Rozei: „Vino, să mergem pentru poporul nostru”. Se simte fiică a lui Israel şi vrea să împărtăşească până la capăt destinul său. Pentru ea, a aparţine la poporul evreu este esenţial: „înseamnă - afirmă - a aparţine lui Cristos nu numai cu spiritul, dar cu sângele”. Mor împreună la Auschwitz la 9 august 1942. „Cu cât se face mai întuneric în jurul nostru - spune - cu atât mai mult trebuie să ne deschidem inima spre lumina care vine de Sus”. Pentru Edith Stein Crucea este „unica speranţă”.

„Lumea este în flăcări: lupta dintre Cristos şi anticrist se duce făţiş cu mare înverşunare, de aceea dacă te hotărăşti pentru Cristos poate să-ţi fie cerută chiar jertfa vieţii. Contemplă-l pe Domnul care atârnă în faţa ta pe lemn, pentru că a fost ascultător până la moartea pe Cruce…Prin puterea Crucii poţi fi prezent în toate locurile durerii, oriunde te duce dragostea ta compătimitoare…Crucea este calea care de la pământ conduce la cer. Cine o îmbrăţişează cu credinţă, iubire, speranţă este purtat spre înălţimi până în sânul Preasfintei Treimi…Ave Crux, Fii salutată o Cruce, unica speranţă!”.

• Această eroică martoră a Evangheliei să ajute pe fiecare să aibă întotdeauna încredere în Cristos şi să întruchipeze în propria existenţă mesajul său de mântuire” (Benedict al XVI-lea la audienţa generală din 9 august 2006).

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci