Interzis a uita pe cei care îndură faome şi sete: Papa la rugăciunea "Angelus" vorbeşte din nou despre Cornul Africii

(RV - 31 iulie 2011) Este interzis a fi indiferenţi în faţa tragediei celor înfometaţi şi însetaţi: a spus Papa la rugăciunea „Angelus” recitată la Castel Gandolfo îndreptând încă o dată atenţia spre populaţiile din Cornul Africii. În duminica în care Liturghia propune evanghelia despre minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, Benedict al XVI-lea vorbeşte despre om ca fiinţă înfometată de ceva mai mult şi aminteşte că Cristos „atent la nevoile materiale ne încurajează să împărţim pâinea cu cei nevoiaşi”. Pontiful l-a amintit pe Sfântul Ignaţiu de Loyola a cărui comemorare liturgică se sărbătoreşte anual la 31 iulie.

Consecinţele foametei în Cornul Africii sunt agravate de război şi de lipsa unor instituţii solide. A subliniat Papa Benedict al XVI-lea amintind pe „atâţi fraţi şi surori care în aceste zile suferă”. „Cristos - spune - ne atrage atenţia asupra responsabilităţilor noastre, de a face tot ce ne stă în putinţă pentru a le veni în ajutor celor care îndură foame şi sete”. „În acest timp de concedii şi vacanţă - recomandă - să nu uităm de ceilalţi şi să nu ne fie teamă să ne deschidem mâinile şi inimile pentru a le veni în ajutor celor aflaţi în nevoie. Benedict al XVI-lea, în salutul în limba poloneză, făcând referinţă la evanghelia duminicală despre înmulţirea pâinilor şi a peştilor afirmă: „Cristos hrăneşte o mulţime înfometată dar nu ne dă pentru aceasta o reţetă utilă spre a sătura popoarele lumii, nici pentru a rezolva drama foametei”. Însă ne aminteşte - observă - că este „interzis a rămâne indiferenţi”.

Dar să ascultăm în întregime alocuţiunea Papei Benedict:
• Iubiţi fraţi şi surori, Evanghelia acestei duminici descrie minunea înmulţirii pâinilor pe care Isus o săvârşeşte pentru o mulţime de persoane care l-au urmat pentru a-l asculta şi a fi vindecate de diferite boli (Cf Mt 14,14). Spre seară, ucenicii îi sugerează lui Isus să dea drumul mulţimii ca să poată merge să se reîntremeze. Dar Domnul are în minte altceva: „Daţi-le voi să mănânce!” (Mt 14,16). Ei, însă, nu au „altceva decât cinci pâini şi doi peşti”. Isus săvârşeşte atunci un gest ce face să ne gândim la sacramentul Euharistiei: „ridicându-şi ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimii” (Mt 14,19). Minunea consistă în împărţirea fraternă a puţine pâini care, încredinţate puterii lui Dumnezeu, nu numai că sunt de-ajuns pentru toţi, ci de-a dreptul avansează, până la a umple douăsprezece coşuri.
• Domnul le cere ucenicilor să fie ei cei care împart pâinea pentru mulţime; în felul acesta îi învaţă şi îi pregăteşte pentru viitoarea misiune apostolică: vor trebui, în fapt, să poarte tuturor hrana Cuvântului de viaţă şi a Sacramentelor.

În acest semn prodigios se împletesc întruparea lui Dumnezeu şi lucrarea răscumpărării. Isus, în fapt, „coboară” din barcă pentru a întâlni oamenii (Cf Mt 14,14). Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă că Cuvântul lui Dumnezeu „a binevoit, din dragoste faţă de noi, să se facă prezent în carnea, provenită din noi şi asemenea nouă în afară de păcat, şi să ne expună învăţătura în cuvinte şi exemple adaptate nouă” (Ambiguum 33: PG 91, 1285 C). Domnul ne oferă aici un exemplu grăitor al compasiunii sale faţă de oameni. Ne gândim la atâţi fraţi şi surori care în aceste zile, în Cornul Africii, îndură consecinţele dramatice ale foametei, agravate de război şi de lipsa unor instituţii solide.
• Cristos este atent la nevoia materială, dar vrea să dăruiască mai mult, pentru că omul este întotdeauna „înfometat de ceva mai mult, are nevoie de ceva mai mult” (Gesù di Nazaret, Milano 2007, 311). În pâinea lui Cristos este prezentă iubirea lui Dumnezeu; în întâlnirea cu el „ne hrănim, pentru a spune aşa, cu însuşi Dumnezeul cel viu, mâncăm într-adevăr „pâinea din cer” (ibid.).

Dragi prieteni, „în Euharistie Isus face din noi martori ai compasiunii lui Dumnezeu faţă de fiecare frate şi soră. Se naşte astfel în jurul Misterului euharistic serviciul carităţii faţă de aproapele” (Exortaţia apostolică post-sinodală Sacramentul caritatis, 88).
• Mărturiseşte aceasta şi Sfântul Ignaţiu de Loyola, fondator al Companiei lui Isus, a cărui comemorare Biserica o celebrează astăzi. Ignaţiu a ales, în fapt, să trăiască „căutându-l pe Dumnezeu în toate lucrurile, iubindu-l în toate creaturile” (Cf Costituzioni della Compania di Gesù, III, 1,, 26). Încredinţăm Fecioarei Maria rugăciunea noastră, pentru ca să ne deschidă inima spre compasiunea faţă de aproapele şi la împărtăşirea fraternă.

După recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, ca de obicei Papa a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană. Şi în aceste saluturi este prezent mesajul puternic cu invitaţia la caritate şi împărtăşire fraternă. În franceză reafirmă că „Cuvântul lui Dumnezeu ne aduce aminte că apa şi pâinea sunt necesare pentru orice fiinţă umană”. În engleză, invitaţia către creştini de a fi uniţi în Euharistie; în spaniolă, invitaţia la a „privi la Domnul ca adevărată hrană a vieţii”. În germană, Papa pare să sintetizeze multe lucruri spunând că „ceea ce hrăneşte cu adevărat şi de care avem nevoie lăuntric sunt iubirea şi pacea. „Pe acestea - explică - nu le putem cumpăra, ci doar accepta în dar. Disponibilitatea de a primi daruri creşte când noi înşine dăruim, când învăţăm să ne dăruim pe noi înşine. În Italiană, a amintit că duminică se ţinea la Castel Gandolfo „Târgul persicilor” şi a urat succes pentru această iniţiativă în care colaborează Administraţia comunală, Parohia şi toţi cetăţenii localităţii.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa duminică 31 iulie la Castel Gandolfo după recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu credincioşii, rezidenţi şi peregrini din diferite părţi ale lumii.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci