Noi documente atestă rolul lui Pius al XII-lea în salvarea a mii de evrei la Roma

(RV - 26 iulie 2011) Papa Pius al XII-lea a salvat viaţa a peste 11.000 de evrei la Roma în timpul Celui de-al II-lea Răzoi Mondial. Este ceea ce pare să rezulte din unele documente regăsite de cercetătorul german Michael Hesemann în arhivele Bisericii Santa Maria dell’Anima, biserica naţională a Germaniei la Roma, Hesemann este reprezentantul pentru Germania a fundaţiei „Pave the Way”, înfiinţată în Statele Unite de evreul Gary Krupp, cu scopul de a promova dialogul dintre religii. „Mulţi l-au criticat pe Pius al XII-lea pentru a fi rămas în tăcere în timpul arestărilor din 16 octombrie 1943 şi când trenurile lăsară Roma cu 1007 evrei trimişi în lagărul de concrentrare de la Auschwitz”, a afirmat Krupp într-o declaraţie trimisă agenţiei Zenit, dar „noi descoperiri dovedesc că Pius al XII-lea a acţionat direct în culise pentru a face să înceteze arestările la ora 14 din aceeaşi zi în care începuseră, şi că nu a reuşit să oprească trenul de la destinul atât de crud”.

„În dimineaţa zilei de 16 octombrie 1943 Papa a ştiut de arestarea evreilor şi a trimis imediat un protest oficial vatican ambasadorului german, ştiind că nu ar fi avut succes” a adăugat Krupp. „Pontiful l-a trimis atunic pe nepotul său, principele Carlo Pacelli, care era, potrivit unora, cordial cu naziştii şi avea bune relaţii cu ei. Principele Paceli i-a spus lui Hudal, care fusese trimis de Papa, şi că Hudal trebuia să redacteze o scrisoare către guvernatorul german la Roma, generalul Stahel, pentru a-i cere să oprească arestările”, a continuat întemeietorul fundaţiei „Pave the Way”. În scrisoarea episcopului Hudal către generalul Stahel se citea în faptă: „chiar acum, o înaltă sursă vaticană mi-a relatat că dimineaţa aceasta a început arestarea evreilor de naţionalitate italiană.

În interesul unui dialog paşnic între Vatican şi comandamentul militar german, vă cer urgent să daţi ordin să se oprească imediat aceste arestări la Roma şi în împrejurimi. Reputaţia Germaniei în ţările străine cere o măsură de acest tip, şi chiar pericolul ca Papa să protesteze deschis”. Scrisoarea a fost apoi înmânată generalului Stahel de confidentul Papei Pius al XII-lea preotul german Pancratius Pfeiffer, superior general al Societăţii Divinului Mântuitor, care îl cunoştea personal pe Stahel. În dimineaţa următoare, generalul i-a răspuns la telefon: „Am girat imediat chestiunea către Gestapoul local şi lui Himmler personal. Himmler a ordonat ca, având în vedere statutul special al Romei, arestările să fie oprite imediat”. „Preotul iezuit Peter Gumpel, înalt judecător al cauzei de beatificare a lui Pius al XII, a confirmat aceste evenimente, declarând că a vorbit personal cu un general german, Dietrich Beelitz, care a asculta conversaţia telefonică dintre Stahel şi Himmler şi a confirmat că generalul Stahel folosise cu Himmler ameninţarea unui faliment militar dacă arestările ar fi continuat. Într-u ant document regăsit, intitulate „acţiunile directe pentru a salva nenumărate persoane de naţiune evreiască”, se afirmă că episcopul Hudal a reuţit, prin contactele sa cu Stahel şi cu colonelul von Weltheim, să obţină ca „550 de instituţii şi colegii religioase să fie exempte de inspecţii şi vizite ale poliţiei militare germane”.

„Mii de evrei locali din Roma, Assisi, Loreto şi Padova s-au salvat graţie acestei declaraţii”, a spus Krupp, care apoi a adăugat că nutreşte speranţa sinceră ca reprezentanţii cercetătorilor comunităţii evreieşti romane să facă cercetări ulterioare asupra acestui material original. „Vor descoperi că însăşi existenţa de azi a ceea c e Pius al XII-lea numea ’această vibrantă comunitate’ se datorează eforturilor secrete ale acestui Papa pentru a salva orice viaţă umană”, a conclus Krupp: „Pius al XII-lea a făcut ceea ce a putut, în timp ce se afla sub ameninţarea de invazie, de moarte, înconjurat de forţe ostile şi cu spioni înfiltraţi”.