Marşul franciscan „Căile inimii” se încheie pe 2 august la Assisi în solemnitatea Iertării de la Porţiuncula

(RV - 26 iulie 2011) Continuă în toată Italia pelerinajul Marşului Franciscan pe tema „Căile inimii” care se va încheia la Assisi pe 2 august în solemnitatea Iertării de la Porţiuncula. Între timp marţi 300 de participanţii la marş din regiunea Umbria sunt în reculegere la mănăstirea călugăriţelor clarise ale Bunului Păstor din Orvieto. În cel de-a VIII-lea centenar al convertirii Clarei, Sfânta se face purtătoarea unui mesaj actual pentru tineri.

Cu noi maica abatesă, Maica Amata.
• Cred că ereditatea spirituală a Clarei este mărturia credinţei şi a vieţii sale. Clara trăieşte sfinţenia sa într-o formă de viaţă care este sărăcia curată şi sfânta unitate. Clara, în viaţa sa claustrală, este o femeie liberă: libertatea, bucuria, siguranţa, iubirea este ceea ce caută inima fiecărui om şi pe care Clara le-a găsit în Dumnezeu, a trăit răspunzând cu fidelitate Domnului şi trăind Evanghelia.

Şi drumul contemplativ de clauzură este, într-un anume sens, un pelerinaj al inimii..
• Este, pentru că o inimă contemplativă este o inimă ce se cufundă în cărările largi ale rugăciunii, şi în rugăciune se întâlneşte Dumnezeu, glasul său, cuvântul său şi totodată se întâlneşte omul; omul cu durerea sa, cu întrebările sale, golul său, speranţele sale. „Pelerinajul inimii” înseamnă şi drumul convertirii care este întotdeauna un exod ce se trăieşte între slăbiciune şi har, un exod care este ieşire din sine, din propriul egoism pentru a-l iubi pe altul.

Anul acesta cel de-al optulea centenar al convertirii Sfintei Clara. Ce s-a întâmplat în seara Duminicii Floriilor din anul 1211?
• Izvoarele ne spun că în acea noapte Clara a fugit de acasă deschizând o poartă foarte grea, care era numită „poarta morţii”, şi a ajuns la Porţiuncula unde a fost primită de Francisc şi de fraţii săi. Un prag trecut ce lasă în urma Clarei un trecut, bogăţiile sale, felul de a gândi al lumii şi o introduce - „peregrină şi străină”, cum spune Clara însăşi - în urmarea Domnului ei. „Iată-mă”, spune Clara în acea noapte, un „da” ce a dat naştere la atâta viaţă: deci noi continuăm cu Clara să fim peregrine, destinatare ale acestui dar şi păzitoare recunoscătoare şi responsabile”.

Aici serviciul audio: