Castel Gandolfo: Papa la rugăciunea "Angelus" vorbeşte despre înţelepciunea lui Solomon şi docilitatea inimii; apel pentru victimele actelor teroriste din Norvegia şi salut credincioşilor din Les Combes (text)

(RV - 24 iulie 2011) Iubiţi fraţi şi surori, astăzi, la Liturghie, lectura din Vechiul Testament ne prezintă figura regelui Solomon, fiu şi urmaş al lui David. Ni-l prezintă la începutul domniei sale, când era încă foarte tânăr. Solomon a moştenit o sarcină foarte împovărătoare, şi responsabilitatea care apăsa pe umerii săi era mare pentru un tânăr suveran. Ca prim lucru el i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă solemnă - „o mie de arderi de tot”, spune Biblia. Atunci Domnul i-a apărut în viziune nocturnă şi i-a promis că îi va da ceea ce i-ar fi cerut în rugăciune. Şi aici se vede măreţia de suflet a lui Solomon: el nu-i cere nici viaţă lungă, nici bogăţie, nici eliminarea duşmanilor; în schimb îi spune Domnului: „Dă-i slujitorului tău o inimă înţeleaptă, ca să ştie să conducă poporul tău, să deosebească binele de rău” (1 Rg 3,9). Şi Domnul l-a ascultat, astfel că Solomon a devenit renumit în toată lumea prin înţelepciunea şi judecăţile sale drepte.

El deci s-a rugat lui Dumnezeu să dea „o inimă ascultătoare”. Ce înseamnă această expresie? Ştim că „inima” în Biblie nu indică doar o parte a trupului, dar centrul persoanei, sediul intenţiilor şi judecăţilor sale. Am putea spune: conştiinţa. „Inimă docilă” înseamnă atunci o conştiinţă care ştie să asculte, care este sensibilă la glasul adevărului, şi de aceea este capabilă să deosebească binele de rău. În cazul lui Solomon, cererea este motivată de responsabilitatea de a conduce o naţiune, Israel, poporul pe care Dumnezeu l-a ales pentru a manifesta lumii planul său de mântuire. Regele lui Israel, de aceea, trebuie să caute să fie întotdeauna în acord cu Dumnezeu, în ascultarea Cuvântului său, pentru a conduce poporul pe căile Domnului, calea dreptăţii şi a păcii. Dar exemplul lui Solomon este valabil pentru orice om. Fiecare dintre noi are o conştiinţă pentru a fi într-un anume sens „rege”, adică pentru a exercita marea demnitate umană de a acţiona după conştiinţa dreaptă săvârşind binele şi evitând răul. Conştiinţa morală presupune capacitatea de a asculta glasul adevărului, de a fi docil la indicaţiile sale. Persoanele chemate la sarcini de conducere au în mod firesc o responsabilitate ulterioară, şi prin urmare - cum învaţă Solomon - au mai mult încă nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Dar fiecare are propria parte de împlinit, în situaţia concretă în care se află.

O mentalitate greşită ne sugerează să cerem de la Dumnezeu lucruri sau condiţii de favoare; în realitate, adevărata calitate a vieţii noastre şi a vieţii sociale depinde de conştiinţa dreaptă a fiecăruia, de capacitatea fiecăruia şi a tuturor de a recunoaşte binele, separându-l de rău, şi de a căuta cu răbdare de a-l pune în practică.

Să cerem pentru aceasta ajutorul Fecioarei Maria, Scaunul Înţelepciunii. „Inima” sa este perfect „docilă” la voinţa Domnului. Deşi fiind o persoană umilă şi simplă, Maria este o regină în ochii lui Dumnezeu, şi ca atare noi o cinstim. Fecioara Sfântă să ne ajute şi pe noi să ne formăm, cu harul lui Dumnezeu, o conştiinţă mereu deschisă la adevăr şi sensibilă la dreptate, pentru a sluji Împărăţia lui Dumnezeu.

După recitarea rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi, Papa Benedict al XVI-lea a lansat un apel pentru victimele atentatelor din Norvegia şi a adresat un salut credincioşilor din Les Combes în Valle d’Aosta.

„Încă o dată, din păcate, sosesc ştiri despre moarte şi violenţă. Simţim toţi o profundă durere pentru gravele acte teroriste întâmplate vinerea trecută în Norvegia. Ne rugăm pentru victime, pentru cei răniţi şi pentru cei dragi ai lor. Tuturor vreau să le repet apelul stăruitor de a abandona pentru totdeauna calea urii şi de a fugi de raţionamentele răului."

"Salut cu deosebită afecţiune credincioşii reuniţi la Les Combes, care au participat la Sfânta Liturghie prezidată de cardinalul Tarcisio Bertone, Secretarul meu de Stat, prezent în pofida doliului familial care l-a lovit. Salut şi mulţumesc episcopului de Aosta, Rectorului Major al Salezienilor precum şi Autorităţilor civile şi militare ale regiunii şi binefăcătorilor care au contribuit la a reînnoi primitoarea reşedinţă. Amintesc cu afecţiune specială timpul petrecut în acel loc încântător, plăsmuit de iubirea lui Dumnezeu Creator şi sfinţit de prezenţa Fericitului Ioan Paul al II-lea. Tinerilor şi copiilor parohiei Fericitul Pier Giorgio Frassati din Torino şi tuturor vilegiaturiştilor le ureze o vară senină."

În saluturile în diferite limbi Pontiful s-a referit la parabolele împărăţiei, despre comoară găsită în ogor şi despre mărgăritarul de preţ, parabole propuse la Evanghelia Liturghiei duminicale.

rv/A. Lucaci