Papa, luna şi tehnica. În urmă cu 42 de ani, pentru prima dată, un om a pus piciorul pe Lună, satelitul natural al planetei Terra

(RV - 20 iulie 2011) În urmă cu 42 de ani, peste 600 milioane de persoane de pe toate meridianele globului au rămas ore întregi în faţa micilor ecrane între 20 şi 21 iulie 1969 pentru a urmări în direct un eveniment care cu puţin timp înainte era considerat din domeniul fantasticului: primul pas al omului pe lună. Actul istoric era întreprins de astronauţii americani, Armstrong, Aldrin şi Collins.

"Un pas mic pentru om, dar uriaş pentru umanitate". Această propoziţie scurtă a fost pronunţată de Neil Armstrong, unul din astronauţii misiunii Apollo 11, pe 21 iulie 1969. Pentru prima dată, un om a pus piciorul pe un alt corp ceresc decât pe Terra: pe satelitul său natural, Luna. Collins rămâne în modulul de comandă iar Neil Armostrong şi Buzz Aldrin sar pe Marea Liniştii şi pun steagul american care trebuie totuşi puternic ancorat, pentru că pe Lună nu există atmosferă şi vânt. Imaginile sânt difuzate în direct în lumea întreagă. Pe una din plăcuţele de la baza modulului lunar LEM, care există încă pe Lună, scrie: "Aici, oamenii de pe planeta Pământ au pus prima dată piciorul pe Lună. Iulie 1969. Am venit paşnici în numele umanităţii”.

Evenimentul a fost urmărit cu cel mai mare interes şi emoţie de majoritatea oamenilor. Papa Paul al VI-lea a dedicat numeroase intervenţii acelui zbor fantastic, deja în faza pregătirii, apoi în timpul călătoriei şi în fine după întoarcerea triumfală a astronauţilor.

“Omul…, în centrul acestei aventuri, ne apare uriaş. Se revelează divin, nu în sine, ci în principiul şi destinul său. Cinste, deci, omului, demnităţii sale, spiritului şi vieţii sale”. Cu aceste cuvinte, în iulie 1969 Paul al VI-lea încredinţa astronauţilor americani gata să plece pe lună textul Psalmului 8, despre măreţia lui Dumnezeu şi demintatea omului:
1. Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul.
2. Slava ta se înalţă mai presus de ceruri.
3. Din gura copiilor şi a pruncilor ţi-ai pregătit laudă împotriva duşmanilor
ca să faci să tacă potrivnicul şi vrăjmaşul.
4. Când privesc cerurile, lucrările mâinilor tale,
luna şi stelele pe care le-ai făcut,
5. Mă întreb: "Ce este omul, că te gândeşti la el,
sau fiul omului că îl iei în seamă?"
6. Şi cu puţin l-ai făcut mai mic decât pe îngeri
şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
7. I-ai dat în stăpânire lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui:
8. Oile şi boii laolaltă,
precum şi fiarele câmpului,
9. Păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile apelor.
10. Doamne Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!

„Astăzi - spunea după rugăciunea Îngerul Domnului pe 20 iulie 1969 - este o zi mare, o zi istorică pentru umanitate, dacă într-adevăr seara aceasta doi oameni vor pune piciorul pe Lună, iar noi cu toată lumea trepidând de emoţie, exultând şi rugându-ne, dorim ca totul să poată decurge cu succes!” Impresionează participarea umană şi spirituală a Papei la marele act ce se înfăptuia, admiraţia sa pentru geniul şi curajul omului. În acelaşi timp, meditaţia sa revine în mod repetat îndreptându-se spre marile probleme nerezolvate încă ale omenirii - foamea, bolile, războaiele, - şi tot cu acea ocazie a rugăciunii „Angelus” încheia întrebându-se: „Unde este umanitatea adevărată, unde este fraternitatea, pacea? Fie ca progresul, - şi azi sărbătorim o sublimă victorie a sa - să se întoarcă spre adevăratul bine, temporal şi moral, al umanităţii”.

Paul al VI-lea publicase de puţin timp enciclica „Populorum progressio”. Câtă speranţă ca inteligenţa umană şi capacitatea prodigioasă a ştiinţei şi tehnicii să fie puse în slujba binelui! Şi enciclica socială din 2009 „Caritas in veritate” a lui Benedict al XVI-lea, dedicată în întregime adevăratei dezvoltări a umanităţii, se încheie amintindu-ne că omul nu trebuie să devină sclavul unei noi ideologii, cea a atotputerniciei tehnicii, dar să realizeze cu responsabilitate acel progres integral care are în iubire şi în adevăr forţa sa propulsivă. Putem zbura în spaţiu şi interveni la izvoarele vieţii, dar cum şi de ce? Provocarea stă mereu în faţa noastră.

(RV - A.Lucaci - actualizare din 20 iulie 2010)