Mons. Clifford: scrupulozitate absolută pentru tutelarea minorilor în toată Biserica irlandeză

(RV - 19 iulie 2011) Biserica catolică din Irlanda trăieşte un moment de mare suferinţă, după noul Raport comisionat de guvern asupra abuzurilor comise de membri ai clerului local împotriva minorilor, făcut cunoscut miercurea trecută. În timpul Liturghiei duminicale, de acum două zile, arhiepiscopul de Dublin, mons. Diarmuid Martin, a admis cu francheţe că deşi Biserica catolică în Irlanda este „un loc mai sigur astăzi decât fusese în trecutul recent”, totuşi nu a „învăţat încă lecţia” greşelilor făcute în gestiunea crizei abuzurilor sexuale. Prelatul a îndemnat şi credincioşii să nu uite binele făcut de atât de mulţi preoţi ireproşabili şi să nu cedeze frustraţiei sau indiferenţei. Tot în timpul Liturghiei de duminică 17 iulie, în toate parohiile irlandeze a fost citită o scrisoare a administratorului apostolic de Cloyne, arhiepiscopul Dermot Clifford.

Redacţia engleză Radio Vatican l-a intervievat:
• - In every part, especially in Cloyne, there is at… În orice parte a Irlandei, în special la Cloyne, există cel puţin o persoană care a fost formată şi care va urma un curs de actualizare în ceea ce priveşte protecţia copiilor. Fiecare, începând de la episcop, are îndatorirea de a semna, în sacristie, pentru participarea la orice fel de activitate. Fiecare preot în dieceza de Cloyne este supus controlului din partea autorităţii judiciare în scopul de a fi declarat „fit for being with children”, adică apt de a trata cu minorii: aceasta înseamnă că în privinţa sa nu există acuze, nici în trecut sau relative la diferitele locuri în care a desfăşurat slujirea sa. Aceste persoane sunt credincioase, şi în ciuda scandalurilor, au rămase mereu credincioase vocaţiei lor şi sunt marele nostru sprijin. În funcţia de pregătire la contactul cu copii, am numit acum un laic: este Bill Meaghar, un operator social care a lucrat în domeniul sanitar al Serviciilor sociale. Persoanele care au suferit abuzuri au încredere în el, în timp ce au pierdut mult din încrederea în preoţi: el, din contra, are credibilitate, la fel cum are Ian Elliott, care este la conducerea Consiliului Naţional. El a fost cel dintâi care şi-a dat seama de lipsurile din dieceza de Cloyne, dar când s-a dus la Cloyne, i-a fost refuzat accesul la documentaţie deoarece nu i-a fost recunoscut dreptul de a controla. De aceea, Elliott a condus un fel de cercetare pe cont propriu, cu rezultat negativ pentru dieceza de Cloyne.

Întrebat cu procedează de acum înainte, acesta fiind al patrulea Raport asupra abuzurilor în dauna minorilor comise în Biserica irlandeză, trebuind să se ocupe şi de recuperarea încrederii în preoţi, rolul său de administrator apostolic al acestei arhidieceze devenind astfel foarte împovărător, arhiepiscopul Dermot Clifford, recunoaşte, ceea ce toţi ştiu, că în Biserica irlandeză este împământenit un anumit tip de „cultură clericală” şi că e dificil să o schimbe, să o elimine.
• – I think that most dioceses for a long time have been carrying out these … Cred că cea ma mare parte a diecezei a aplicat liniile călăuzitoare stabilite. Chiar „Consiliul Naţional”, în persoana lui Ian Elliott, afirmă că de acum toţi episcopii denunţă eventuale suspiciuni autorităţilor civile. De acest lucru este absolut sigur. În fiecare dieceză există laici buni, cinstiţi şi credincioşi lui Dumnezeu, persoane atente, supuse unei formări continue şi aceasta face tot mai dificil, ca în cadrul Bisericii, un pedofil să reuşească să acosteze un minor. Şi la Cloyne, ca şi în oricare altă dieceză, există o Comisie care se ocupă de gestiunea şi controlul fiecărei parohii, pentru ca să fie expuse toate avizele necesare şi ca în sacristii să fie prezente registrele pentru semnături: aceasta pentru a face astfel ca oricine participă la o activitate a Bisericii să aibă permisul poliţiei, garantând prin aceasta că nu există urme de suspiciune în privinţa apropierii de minori. Asta înseamnă că a fost instituită o structură foarte atentă şi severă.
Părere de rău, reînnoire, vindecare: sunt cuvinte-cheie, însă doar cuvinte. Cum înţelege să le pună în practică Biserica irlandeză?
• – We had the Visitation here in Cashel … Între lunile ianuarie şi februarie am avut, aici la Cashel, vizitatorul apostolic. Am celebrat o frumoasă Liturghie de reconciliere şi apoi cea de la Dublin a fost deosebit de emoţionantă, organizată chiar de victime. Celebrări similare vom organiza mai multe, în care vom da victimelor posibilitatea de a participa, de a fi parte fundamentală a ceremoniilor de vindecare. Aceste întâlniri vor trebui să fie pregătite cu multă precauţie şi mare sensibilitate, orice aspect va trebui să fie monitorizat şi asistat. Acesta este un punct. Dar, în afară de aceasta, pregătim oricum un program de reînnoire pe linia scrisorii Papei. Pregătim chiar Congresul euharistic. Iată, acestea sunt ocazii pentru a deveni o Biserică umilă, care primeşte victimele, se ocupă de ele cu dragoste creştinească şi le ajută în orice mod.

Aici serviciul audio: