Benedict al XVI-lea la “Angelus”: Dumnezeu rabdă pe păcătoşi în speranţa convertirii; apel pentru Cornul Africii lovit de secetă şi ploi distrugătoare

(RV - 17 iulie 2011) O “mobilizare internaţională” pentru a salva Somalia “de îngrozitoarea foamete” şi de “seceta foarte gravă” care o devastează, ucigând sau constrângând să fugă nenumărate persoane. Este apelul lansat duminică de Benedict al XVI-lea după recitarea la amiază a rugăciunii “Îngerul Domnului” împreună cu pelerinii reuniţi la Castel Gandoflo în curtea interioară a reşedinţei pontificale de vară. Mai înainte, Papa propusese credincioşilor o scurtă reflecţie despre sensul parabolelor evanghelice, care pun în relief bunătatea lui Dumnezeu şi invitaţia pentru om de a-l imita.

Paradoxul ploilor care distrug şi a secetei care ucide. Striviţi, în mijlocul acestor calamităţi, oamenii caută cu disperare să fugă, dar sau nu ştiu unde să meargă, sau nu mai au forţa necesară. Ştirile care sosesc din Somaia şi din acea porţiune orientală a continentului african l-au îndurerat pe Papa, care duminică la întâlnirea pentru rugăciunea “Angelus” a cerut lumii să nu rămână imobilă în faţa aceste tragedii:
• Cu profundă îngrijorare urmăresc ştirile provenind din regiunea Cornului Africii şi în special din Somalia, lovită de o foarte gravă secetă şi în continuare, în unele zone, chiar de ploi puternice, care provoacă o catastrofă umanitară. Nenumărate persoane fug de acea foamete îngrozitoare în căutare de hrană şi de ajutoare. Urez ca să crească mobilizarea internaţională pentru a trimite tempestiv ajutoare acestor fraţi şi surori deja greu încercaţi, între care se află numeroşi copii. Să nu le lipsească acestor populaţii suferinde solidaritatea noastră şi sprijinul concret al tuturor persoanelor de bunăvoinţă.

Deci, un apel colectiv la bunătate lansat de Papa Benedict, care puţin mai înainte de recitarea antifonului marian „Angelus-Îngerul Domnului”, se oprise chiar asupra acestui aspect, evidenţiat în mod special de parabolele ascultate în Evanghelia Liturghiei duminicale, precum parabola grâului bun şi a neghinei.

Dar să ascultăm în întregime reflecţia Pontifului:
• Iubiţi fraţi şi surori, parabolele evanghelice sunt scurte povestiri pe care Isus le foloseşte pentru a vesti misterele Împărăţiei cerurilor. Folosind imagini şi situaţii din viaţa zilnică, Domnul „vrea să ne arate adevăratul fundament al tuturor lucrurilor. El ne arată…pe Dumnezeu care lucrează, care intră în viaţa noastră şi vrea să ne ia de mână” (Isus din Nazaret, I, Milano, 2007, 229). Prin aceste gen de discursuri, divinul Învăţător invită la a recunoaşte înainte de toate primatul lui Dumnezeu Tatăl: acolo unde el nu există, nimic nu poate fi bun. Este o prioritate decisivă pentru totul. Împărăţia cerurilor înseamnă, întocmai, stăpânirea lui Dumnezeu, şi asta vrea să spună că voinţa sa trebuie să fie asumată drept criteriu-ghid al existenţei noastre.

Tema conţinută în Evanghelia acestei duminici este tocmai Împărăţia cerurilor.
• „Cerul” nu trebuie înţeles doar în sensul înălţimii care stă deasupra noastră, căci acest spaţiu infinit posedă şi forma interiorităţii omului. Isus compară Împărăţia cerurilor cu un câmp de grâu, pentru a ne face să înţelegem că înăuntrul nostru este semănat ceva mic şi ascuns, care, totuşi, are o forţă vitală de nesuprimat. În pofida tuturor obstacolelor, sămânţa se va dezvolta şi rodul se va maturiza. Acest rod va fi bun numai dacă terenul vieţii va fi fost cultivat potrivit voinţei divine.

De aceea, în parabola grâului bun şi a neghinei (Mt 13,24-30), Isus ne atrage atenţia că, după semănatul făcut de stăpân, „în timp ce toţi dormeau” a intervenit „duşmanul său”, care a semănat iarba cea rea.
• Aceasta înseamnă că trebuie să fim gata să păzim harul primit din ziua Botezului, continuând să alimentăm credinţa în Domnul, care împiedică răului să prindă rădăcini.
Sfântul Augustin, comentând această parabolă, observă că „mulţi sunt mai întâi neghină şi apoi devin grâu bun” şi adaugă: „dacă aceştia, când sunt răi, nu ar fi suportaţi cu răbdare, nu ar ajunge la schimbarea demnă de laudă” (Quaest. septend. in Ev. sec. Matth., 12,4: PL 35, 1371).

Dragi prieteni, Cartea Înţelepciunii - din care este luată astăzi prima Lectură - pune în evidenţă această dimensiune a Fiinţei divine: „Nu există nici un Dumnezeu afară de tine, Doamne, care ai grijă de toate şi dovedeşti că judecăţile tale nu sunt nedrepte. Tăria ta este temelia dreptăţii tale şi, pentru că eşti stăpân peste toate, te arăţi îngăduitor faţă de toţi (Înţ 12,13.16);
• şi Psalmul 85 confirmă aceasta: „Tu, Doamne, eşti bunătate şi îndurare pentru toţi care te cheamă” (v.5). Deci, dacă suntem fii ai unui Tată atât de mare şi bun, să căutăm să ne asemănăm Lui! Era acesta scopul pe care Isus şi-l propunea prin predica sa; spunea, în fapt, celor care îl ascultau: „Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit” (Mt 5,48).

Să ne adresăm cu încredere Mariei, pe care ieri (sâmbătă 16 iulie) am invocat-o cu titlul de Fecioara Preasfântă de pe Muntele Carmel, pentru ca să ne ajute să-l urmăm în mod fidel pe Isus şi astfel să trăim ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu.

În finalul întâlnirii duminicale de la Castel Gandolfo, Papa a salutat credincioşii în şase limbi, referindu-se, în special, în limba poloneză, la comemorarea liturgică de sâmbăta trecută, cea a Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel, cinstită şi cu titlul Maria Maica Domnului a Scapularului, explicând pe scurt semnificaţia acestuia:
• “Szkaplerz, to znak szczególnej łączności…Scapularul este un semn special de unire cu Isus şi Maria. Pentru cei care îl poartă este un semn al abandonării filiale ocrotirii Fecioarei Neprihănite. În lupta noastră împotriva răului, Maria, Mama noastră să ne învăluie cu manita sa protectoare.

Primiţi, stimaţi ascultători, şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa duminică 17 iulie la întâlnirea cu credincioşii, localnici şi pelerini, reuniţi la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale de vară din Castel Gandolfo, pentru a-i asculta cuvântul de învăţătură şi recita împreună antifonul marian „Angelus - Îngerul Domnului”, binecuvântare ce ajunge astfel la toţi cei dispuşi lăuntric în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci