Pentru ajutorarea bolnavilor de SIDA: dincolo de paradoxuri, răspunsul concret al
Bisericii Catolice
RV 13 iul 2011.La intenţia generală a rugăciunii
pentru luna iulie, Benedict al XVI-lea îndeamnă credincioşii să se roage în mod special
pentru ca "creştinii să contribuie la uşurarea suferinţei materiale
şi spirituale a bolnavilor de SIDA, mai ales a celor din Ţările sărace".
După cum se ştie, intenţia generală de rugăciune a Sfântului Părinte este sprijinită
de mişcarea intitulată "Apostolatul rugăciunii" şi de toţi credincioşii care se roagă
zilnic "după intenţia Sfântului Părinte Papa".
Trebuie spus din capul locului
că în ultimii ani chestiunea SIDA are un aspect paradoxal. Din punctul de vedere al
faptelor, Biserica Catolică se îngrijeşte de aproximativ 25% din bolnavii de SIDA
din întreaga lume. În unele zone din Africa, efortul structurilor sanitare catolice
acoperă chiar 100% din asistenţa celor greu încercaţi de această boală. Cu toate acestea,
pe frontul mediatic, comunitatea catolică este deseori ţinta unor campanii de denigrare
şi acuzaţii, deşi în acest domeniu Biserica Catolică face mai mult decât toţi ceilalţi
actori din ţesutul social.
Lăsând însă deoparte chestiunile de imagine,
e important să lăsăm să vorbească faptele. În această
emisiune faptele vorbesc cu ajutorul pr. Giuseppe Bellucci, responsabilul
Oficiului de presă al Companiei lui Isus şi expert în asistenţa sanitară
a celor infectaţi cu HIV: • "Ştim cu toţii cât de grav este flagelul SIDA
în întreaga lume. Dacă privim la statistici, ne dăm seama că fenomenul este impresionant.
Estimările Naţiunilor Unite pe 2007 vorbesc de 33 de milioane de persoane seropozitive.
Din 2007 pînă astăzi situaţia mondială s-a înrăutăţit. Continentul cel mai afectat
este Africa, unde se vorbeşte de 25-28 de milioane de bolnavi. Trebuie să ţinem cont,
în această privinţă, de mesajul episcopilor africani proclamat la încheierea Sinodului
episcopilor, unde se spune: 'Biserica Catolică nu este în urma nimănui în lupta contra
SIDA şi în asistenţa sanitară acordată persoanelor infectate sau contagiate". Dacă
ne referim la Africa, Biserica este una din primele organizaţii care a început să
se îngrijească de bolnavii de SIDA. Cu ajutorul primit de la ţările mai bogate, Bisericile
locale au reuşit să lanseze o serie de activităţi de asistenţă umană şi creştină pentru
cei bolnavi. E clar că simpla asistenţă nu e îndeajuns. Este nevoie mai ales de campanii
de prevenire, de educaţie în spiritul respectului sacru pentru viaţă şi al abordării
corecte a sexualităţii umane. Este o îndatorire foarte vastă pentru toate Bisericile
locale, la orice nivel, de la cel parohial pînă la cel diecezan".
Trebuie
adăugat apoi că suferinţa bolnavilor de SIDA este nu doar de natură fizică, ci deseori
şi de ordin spiritual. Adaugă pr. Bellucci: • "Aş dori să
subliniez un aspect foarte important în această privinţă. Părinţii iezuiţi au înfiinţat
în 2002 o asociaţie – Ajan – iar fondatorul ei, pr. Michael Czerny spunea clar că
SIDA nu este doar o formă de infecţie sau una dintre bolile cele mai grele, pentru
că în perspectiva Bisericii Catolice SIDA este mai ales o problemă culturală, personală,
familială, socială şi spirituală. Ceea ce Biserica reuşeşte să facă – iar noi, creştinii,
trebuie să fim bucuroşi că putem face acest lucru – e să trateze bolnavii în toate
dimensiunile lor şi nu doar sub aspectul sanitar. De exemplu, un bolnav infectat cu
HIV se poate adresa Bisericii pentru a primi o gamă vastă de îngrijiri şi ajutor,
care se poate cuprinde în dorinţa de a se simţi acceptat ca persoană şi încurajat
să-şi trăiască viaţa, pe cât posibil, o viaţă deplină, lungă, refuzând să transforme
SIDA într-o condamnare la moarte".
Dar de ce Benedict al XVI-lea cere
ca în combaterea SIDA să dăm prioritate rugăciunii, nu
ar trebui, în schimb, să accentuăm mai mult latura pragmatică a problemei?
Răspunde pr. Giuseppe Bellucci: • "Biserica crede în ajutorul Domnului
în orice iniţiativă pe care şi-o asumă. Când e vorba de probleme deosebit de grave,
noi ştim că nu le putem rezolva numai cu resursele noastre omeneşti. A nutri o perspectivă
de credinţă este de importanţă fundamentală în orice domeniu".