Enciclopedia sfinţeniei la feminin: catehezele papei Benedict al XVI-lea despre sfintele care au trăit din Evul Mediu dar continuă să vorbească oamenilor de astăzi

RV 13 iul 2011. Seria recentă a catehezelor prezentate de Benedict al XVI-lea în cadrul audienţelor generale de miercuri a cuprins în mod special viaţa şi lucrarea câtorva femei din Evul Mediu care au lăsat o amprentă inconfundabilă în istoria Bisericii. Din septembrie 2010 pînă în ianuarie 2011, Sfântul Părinte a oferit o galerie de portrete cu personalităţi feminine care prin sfinţenia vieţii au ştiut să răsfrângă asupra comunităţii creştine din Europa şi din întreaga lume roadele Duhului Sfânt.

Ioan Paul al II-lea evidenţiaze "geniul feminin" în termeni generali, cu o amploare de gratitudine şi admiraţie surprinzătoare în scrisoarea apostolică "Mulieris dignitatem", din 1988. Benedict al XVI-lea continuă reflecţia predecesorului său, dar cu elemente specifice care scot în evidenţă chipurile excelenţei sub aspectul sfinţeniei feminine. Nu întâmplător, la deschiderea seriei de cateheze despre femeile sfinte, în septembrie 2010, Benedict al XVI-lea citează un pasaj din Mulieris dignitatem:
• "Biserica – se citeşte în scrisoare – aduce mulţumire pentru toate manifestările geniului feminin apărute în decursul istoriei, în mijlocul tuturor popoarelor şi al naţiunilor; aduce mulţumire pentru toate carismele pe care Duhul Sfânt le-a împărţit femeilor în istoria poporului lui Dumnezeu, pentru toate biruinţele pe care ea le datorează credinţei lor, speranţei şi iubirii lor; aduce mulţumire pentru toate roadele sfinţeniei feminine". Chiar şi în acele secole ale istoriei pe care noi obişnuim să le numim Evul Mediu, continua Benedict al XVI-lea, diferite personalităţi feminine se evidenţiază prin sfinţenia vieţii şi bogăţia învăţăturii lor" (Audienţa generală, 1 septembrie 2010).

Cu această premisă, Benedict al XVI-lea a început să depene povestea adevărată a unor personalităţi cunoscute sau mai puţin celebre, care au aprins o lumină impresionantă de caritate şi înţelepciune în timpurile întunecoase care au marcat istoria europeană de la sfârşitului primului mileniu şi primele veacuri din cel de al doilea: de la călugăriţa benedictină Hildegard von Bingen, care prin capacităţile ei din domeniul literar, muzical şi cosmologic exprima o genialitate unanim recunoscută, pînă la inima înflăcărată a Ioanei d'Arc, prietenă a adevărului şi duşmană a mediocrităţi:
• "Sfânta Ioana d'Arc ne invită la un nivel înalt al vieţii creştine: să facem din rugăciune firul călăuzitor al zilelor noastre, să avem încredere deplină în împlinirea voinţei lui Dumnezeu, oricare ar fi aceasta; să trăim caritatea fără preferinţe, fără limite şi alimentând, asemenea ei, în iubirea lui Isus, o iubire profundă faţă de Biserică" (Aud. Gen. 26 ianuarie 2011).

Între cele două personalităţi, Pontiful a creionat portretul a multor mistice şi femei de acţiune, pentru care punctul de plecare şi de sosire erau la fel: iubirea faţă de Cristos şi iubirea faţă de omenire. Clara din Assisi e una dintre ele:
• "Clara, în realitate, se ascundea. Dar viaţa ei era adusă la cunoştinţa tuturor. Clara tăcea, dar faima ei, vorbea cu glas puternic". Într-adevăr, aşa a fost – continua Benedict al XVI-lea – sfinţii sunt cei care schimbă lumea în bine, o transformă într-o formă durabilă, insuflându-i energiile pe care le poate trezi numai iubirea ce se hrăneşte din Evanghelie. Sfinţii sunt marii binefăcători ai omenirii" (Aud. Gen. 15 septembrie 2010).

De la zidurile unei mănăstiri la camerele unui castel, Evul Mediu numără şi o regină sfântă, Elisabeta a Ungariei. Chipul cel mai nobil al puterii, Elisabeta arată demnitatea slujirii directe a celor mai săraci ai societăţii:
• "Elisabeta îl ajuta pe soţ să-şi înalţe calităţile sale umane la un nivel supranatural, iar el, în schimb, oferea ocrotire soţiei sale în generozitatea faţă de cei săraci şi în practicarea credinţei. O mărturie clară, aceasta, despre modul în care credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele întăresc viaţa de familie şi fac mai profundă unitatea conjugală" (Aud. Gen. 20 octombrie 2010).

Evul Mediu nu este doar o epocă istorică. Există un ev mediu şi astăzi, un întuneric al spiritului care ar trebui să pună pe gânduri. Noi toţi, afirmă Benedict al XVI-lea în timpul unei cateheze din această serie, "suntem în pericolul de a trăi ca şi cum Dumnezeu nu ar exista", ceea ce înseamnă, printre altele, riscul de a chema alături în existenţa de fiecare zi pesimismul şi neîncrederea. Vorbind despre mistica de origine britanică Iuliana de Norwich, Papa a preluat esenţa înţelepciunii ei: dacă crezi în Dumnezeu, toate nu pot decât să se termine cu bine. Benedict al XVI-lea:
• "Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt întotdeauna mai mari decât aşteptările noastre. Dacă punem în mâinile lui Dumnezeu, ale iubirii sale necuprinse, cele mai pure şi profunde aspiraţii ale inimii noastre, nu vom fi dezamăgiţi niciodată. 'Şi totul va fi bine', 'orice lucru va fi pentru bine': acesta e mesajul final pe care Iuliana de Norwich îl transmite pentru noi şi pe care vi-l propun la rândul meu" (Aud. Gen. 1 decembrie 2010).

Aici, serviciul audio: