Benedict al XVI-lea binecuvântează Sudanul de Sud îndemnând la responsabilitate, iertare şi respectarea angajamentelor asumate

RV 09 iul 2011. Al 54-lea şi cel mai tânăr stat african, Republica Sudanul de Sud, s-a născut în mod oficial sâmbătă 9 iulie 2011, primind, printre altele, urările de pace şi prosperitate ale Suveranului Pontif Benedict al XVI-lea.

Evenimentul modifică fără îndoială echilibrul geopolitic din regiunea Africii subsahariene. Proclamarea independenţei Sudanului de Sud este rodul unei tranziţii lungi şi nu lipsită de obstacole, în care Biserica Catolică locală a jucat un rol important, evidenţiat de mai multe ori de Benedict al XVI-lea în anii precedenţi.

Clopote în sărbătoare, strigăte de bucurie, ochi înlăcrimaţi de fericire. Presa internaţională nu a încetat să transmită în direct imagini de la manifestările prilejuite de proclamarea independenţei Sudanului de Sud, a cărei populaţie pare să atingă cerul cu mâna, după ce a cunoscut decenii la rând iadul disperării. Festivităţile independenţei nu au şters situaţiile dramatice pe care locuitorii noului stat african încearcă să le lase în urmă: circa două milioane de morţi şi peste patru milioane de refugiaţi, victime ale celui de al doilea război civil sudanez. Conflictul a durat peste 20 de ani şi s-a încheiat cu Acordul de la Navaisha în 2005, 'anticamera' separării Sudanului în două state: majoritar musulman în nord şi majoritar creştin în sud, dar, în această ultimă regiune, împreună cu numeroşi adepţi ai religiilor tradiţionale.

La zece luni înainte de referendumul din ianuarie a.c., care a stabilit naşterea noului stat, Benedict al XVI-lea primea în audienţă episcopii sudanezi pentru vizita "ad limina apostolorum". Era 13 martie 2010 iar posibilitatea unui referendum şi a independenţei deveneau obiective posibile, cu toate tensiunile pe care le poate provoca o asemenea perspectivă. Datoria Bisericii în acest context, afirma atunci Benedict al XVI-lea, este de a sprijini altoirea valorilor pe care se bazează coexistenţa civilă – valori de profundă inspiraţie creştină – pe tânăra plantă a democraţiei şi societăţii sudaneze:
• "Dacă pacea este ocazie de a prinde rădăcini adânci, trebuie depuse eforturi concrete pentru a reduce factorii ce alimentează dezordinea, în special corupţia, tensiunile etnice, indiferenţa şi egosimul. Iniţiativele luate în această privinţă vor aduce cu siguranţă roade dacă se vor baza pe spiritul de integritate, pe simţul fraternităţii universale şi pe virtuţile dreptăţii, responsabilităţii şi carităţii. Tratatele şi celelalte acorduri, pietre indispensabile pentru construcţia procesului de pace, vor aduce roade numai dacă vor fi inspirate şi însoţite de exerciţiul unei acţiuni de conducere matură şi moralmente dreaptă".

Cuvinte clare, care se poate imagina că au revenit din nou în inima Papei în aceste zile, când o delegaţie oficială a Sf. Scaun – condusă de card. John Njue, arhiepiscop de Nairobi, alături de nunţiul apostolic în Sudan, arhiep. Leo Boccardi – s-a aflat sâmbătă în capitala Juba pentru a lua parte la ceremonia de proclamare a independenţei Sudanului de Sud. Cuvintele Papei capătă o puternică aderenţă la realitatea din aceste zile, când entuziasmul noutăţii ar dori să şteargă pentru totdeauna suferinţele îndurate, suferinţe de care, în schimb, ar trebui să ţină cont oricine va contribui la construcţia noului stat în următorii ani:
• "Efectele violenţei pot avea nevoie de ani îndelungaţi pentru a se vindeca, dar schimbarea inimii, condiţie indispensabilă pentru o pace justă şi durabilă, trebuie să fie implorată şi astăzi ca dar al harului lui Dumnezeu. Ca vestitori ai Evangheliei, încercaţi să insuflaţi în oameni şi societate simţul răspunderii faţă de generaţiile prezente şi viitoare, încurajânu-i la iertare, acceptare reciprocă şi respectarea angajamentelor asumate".