Papa în vizită la L'Osservatore Romano pentru cei 150 de ani de la înfiinţarea cotidianului: un ziar unic care vesteşte Evanghelia şi merge la rădădcina evenimentelor

(RV - 5 iulie 2011) Un ziar unic care ajută credincioşii să evalueze semnele timpurilor cu speranţa credinţei: Benedict al XVI-lea a definit astfel cotidianul L’Osservatore Romano”, în vizita efectuată luni dimineaţă ziarului Sfântului Scaun. Ocazia evenimentului a fost împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea jurnalului, celebrată la 1 iulie. Pontiful, vorbind fără text scris, a exprimat recunoştinţă celor care „fac” acest ziar „cu pasiune umană şi creştină şi cu profesionalism. O muncă definită „preţioasă şi calificată în serviciul Sfântului Scaun”. Cuvântul de salut a fost adresat Papei de directorul publicaţiei, prof. Giovanni Maria Vian.

„Aş vrea să vă spun din inimă aşa cum se face în casă cu ocazia zilei de naştere: La mulţi ani”: astfel, cu simplicitate Benedict al XVI-lea a dorit să-şi exprime gratitudinea cotidianului Sfântului Scaun, ajuns la „considerabilul prag” al celor 150 de ani de viaţă. În vizita sa, Papa a putut întâlni tot personalul puiblicaţiei vaticane, circa o sută de persoane de diferite naţionalităţi, şi în discursul său s-a oprit deci asupra contribuţiei speciale pe care ziarul condus de Giovanni Maria Vian o oferă în panorama informaţiei:
• Nu este doar un laborator, este în primul rând un mare observator, cum spune şi numele; observator pentru a vedea realitatea acestei lumi şi a ne informa pe noi despre aceste realităţi. Ele reflectă - îmi pare - se vede din acest observator, atât lucrurile de departe, cât şi cele de aproape.

Papa s-a oprit astfel asupra a ceea ce a definit „unul din marile avantaje ale Observatorului Roman”, şi anume „o informaţie universală care realmente vede lumea, şi nu numai o parte”:
• În ziarele normale se informează, dar cu o preponderenţă a propriei lumi care face uneori să se uite multe alte părţi ale planetei noastre care nu sunt mai puţin importante. Aici se vede ceva din această coincidenţă dintre „urbs şi orbis” care este caracteristică pentru catolicitate, într-un numit sens şi o moştenire romană: într-adevăr a vedea lumea şi nu doar pe sine.

Dar, a continuat Papa , „L’Osservatore Romano se ocupă „de lucruri de departe” şi într-un alt sens:
• L’Osservatore nu rămâne în suprafaţa evenimentelor, dare merge la rădăcini: dincolo de suprafaţă, ne arată rădăcinile culturale, fondul lucrurilor. Este pentru mine, nu numai un ziar, dar şi o revistă culturală. Admir cum e posibil în fiecare zi să ne daţi mari contribuţii care ne ajută să înţelegem mai bine fiinţa umană, rădăcinile din care vin lucrurile şi unde sunt înţelese, realizate, transformate.

Dar, a adăugat Pontiful, cotidianul vatican, „vede şi lucrurile de aproape „mica noastră lume care totuşi este o lume mare. Papa a constatat apoi că „nimeni nu poate informa despre toate”:
• Este întotdeauna necesară o alegere, un discernământ. Este de aceea decisiv, în prezentarea faptelor, criteriul de alegere: nu există niciodată faptul pur, există mereu şi o alegere ce determină care lucru apare şi care lucru nu apare.

Papa a constatat că astăzi aceste alegeri ale priorităţilor, „sunt adesea şi în multe organe ale opiniei publice, foarte discutabile”. L’Osservatore Romano se lasă în schimb ghidat de sensul de dreptate şi de Evanghelie. Deci, cu aceste două criterii, a afirmat, „avem drept criteriu justiţia”, şi „speranţa care vine din credinţă”. Iată de ce, a încheiat Papa., cu gratitudine, L’Osservatore Romano nu face numai „informaţie” dar şi „formare”.

La rândul său, directorul general, prof. Giovanni Maria Vian a exprimat gratitudinea sa pentru întâlnirea familială pe care Papa a rezervat-o fiecărui salariat de la L’Osservatore Roman. Apoi, s-a oprit asupra motoului ziarului care stă scris sub titlul cotidianului „Unicuique suum", "non praevalebunt”:
• Unicuique suum, care după cum Sanctitatea Voastră ştie bine, este un principiu din filozofia antică, justiţia, luată din dreptul roman, cealaltă „non praevalebunt”, derivă din spusele lui Isus în Evanghelia după Matei. Este acelaşi cuvânt pe care îl conţine „Tu es Petrus. Prin urmare aceasta înseamnă cu adevărat o unitate profundă, profund împletită. "Tu es Petrus, non praevalebunt”. Suntem, fireşte toţi în aceeaşi mică barcă, mica navă a lui Petru. Mulţumim, Sanctitate.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci