Card. Piacenza despre documentul subsidiar trimis Conferinţelor Episcopale în legătură cu Duhovnicii şi Directorii spirituali din Seminarii (II)

(RV - 5 iulie 2011) Au trecut 4 luni de la publicarea documentului subsidiar pentru Duhovnici şi Directori spirituali în Seminarii în privinţa ministerului pocăinţei şi reconcilierii, în perspectiva sfinţeniei creştine. Cardinalul Mauro Piacenza, prefect al Congregaţiei pentru Cler, revine asupra documentului trimis tuturor Conferinţelor episcopale din lume şi care oferă orientări practice: de la modul de a suscita dispoziţii adecvate în penitent, la examenul de conştiinţă pentru preoţi şi pentru mărturisirea sacramentală a preoţilor înşişi.

Roberto Piermarini de la redacţia noastră centrală l-a întrebat pe cardinalul Piacenza care sunt finalităţile acestui document. Astăzi partea a doua. Există o relaţie între acest document şi noua evanghelizare?
• Da, negreşit, există o relaţie, şi pentru că noua evanghelizare trebuie să pornească - nu este un slogan, e o realitate - da la realitatea concretă. Pentru noi elementul concret este viaţa sacramentală, este viaţa harului. Se intenţionează a oferi prin prezentul subsidiu, care este rezultat ulterior al anului Sfintei Preoţii, tocmai un instrument utile pentru acea formare permanentă a clerului, care este indispensabilă unui cler adecvat pentru noua evanghelizare. Este un ajutor la redescoperirea valorii, de care nu se poate face abstracţie, a celebrării sacramentului reconcilierii şi direcţiunii spirituale dacă se vrea a re-evangheliza. Spunem că noua evanghelizare este reînnoirea permanentă a Bisericii. Spunem pe bună dreptate, pe făgaşul tradiţiei că „Ecclesia semper reformanda”, Biserica trebuie să se reformeze continuu în mădularele ei. Iar adevărata reformă a Bisericii nu înseamnă a face lucruri noi altele şi apoi altele, poate fi şi asta, dar esenţialul reformei stă în a porni continuu de la persoane care să fie tot mai aproape de modelul lor, care se purifică continuu, care trag dinamica limfă vitală de reală sfinţenie. Şi în continuare, confesionalul şi direcţiunea spirituală sunt mijloace în mod cert indispensabile pentru un itinerar cu adevărat de reformă.

Cum este structurat acest document subsidiar?
• Subsidiul este împărţit în câteva părţi. O primă parte este ministerul pocăinţei şi al reconcilierii în perspectiva sfinţeniei creştine. Apoi, este importanţa actuală. este importanţa actualizării harului, este o invitaţie urgentă, e misiunea lui Cristos care lucrează în Biserică, nevoia de a se deschide la iubire şi reconciliere, mărturia şi îndrumarea păstorilor, exemplul tipic al Sfântului Paroh de Ars şi al devotamentului său pentru scaunul de spovadă şi ministerul de îndurare în general. Există apoi linii fundamentale, precum natura sacramentului pocăinţei şi aşa mai departe, unele orientări practice - şi acest capitol este mai amplu - întrucât prima parte vrea în primul rând să reamintească aspectele doctrinare. Sunt apoi orientările practice în circumstanţele actuale, modul de a trezi dispoziţiile adecvate în penitent, normele practice stabilite de Biserică ca expresie a carităţii sale pastorale, orientarea pe drumul de sfinţenie, în armonie cu acţiunea Duhului Sfânt, disponibilitatea ministerială, privind primirea penitentului, spre a fi paternă cu adevărat, apoi noi situaţii şi nouă fervoare ce se cere în slujitorii sacri. Vine apoi problema examenului de conştiinţă pentru preoţi şi pentru mărturisirea preoţilor şi aceasta cred este destul de important. A fost structurat astfel ca întrebările pentru examinarea propriei conştiinţe şi apropierea cu folos la sacramentul confesiunii să fie luate din invitaţii evanghelice. Să dăm un exemplu. „Mi-e sete” (In 19,28) şi de aici examenul de conştiinţă: m-am rugat şi m-a jertfit între-adevăr cu generozitate pentru sufletele încredinţate de Dumnezeu, împlinesc îndatoririle mele pastorale, am solicitudinea cuvenită faţă de cei răposaţi şi aşa mai departe? Preluând totul de la „mi-e sete de suflete”. Sau, „Iată fiul tău, iată mama ta”, şi aici: recurg prin rugăciunea Rozariului la Fecioara Maria pe care Domnul ne-a încredinţat-o ca Mamă şi căreia m-a încredinţat ca fiu şi alte de acest fel? Apoi, de la fraze directe ale lui Isus în Evanghelie este extras un examen de conştiinţă care sper să poată fi fructuos. Există mai departe şi rugăciuni de bază, pentru a-l face, de exemplu, pe duhovnic tot mai conştient de ceea ce face: că este ministru, slujitor al milostivirii divine şi deci pentru a-l dispune să-l primească bine pe penitent. Sunt şi unele rugăciuni ce se pretează de a fi recitate eventual, când duhovnicul e chemat la confesional şi apoi când se întoarce de la scaunul de spovadă, spre a însoţi mai departe prin propria angajare personală de rugăciune şi caritate pastorală penitenţii care au recurs la acţiunea ministerială a preotului.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci