Papa: nu servitori dar prieteni, a fost programul vieţii mele sacerdotale

(RV - 29 iunie 2011) „La 60 de ani de la ziua hirotonirii mele preoţeşti aud încă răsunând în lăuntrul meu aceste cuvinte ale lui Isus, pe care marele nostru arhiepiscop, cardinalul Faulhaber, cu glasul de acum puţin slăbit dar totuşi ferm, le-a adresat nouă noilor preoţi la terminarea ceremoniei Hirotonirii: „Nu mai sunteţi servitori dar prieteni". Benedict al XVI-lea a început cu aceste cuvinte predica rostită miercuri, în sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Paul, şi deci a Sediului Romei, dar şi cea de-a 60 aniversare a hirotonirii sacerdotale a fraţilor Ratzinger, Georg şi Joseph. În cadrul Liturghiei oficiate în bazilica San Pietro - cu participarea a circa 100 de cardinali - Papa a conferit paliul sacru unui număr de 45 de arhiepiscopi mitropoliţi din toată lumea: 41 l-au primit direct din mâinile lui Benedict al XVI-lea, iar 4 îl vor primi la sediile lor mitropolitane.

„În acest cuvânt - a explicat comentând citatul care în contextul hirotonirii preoţeşti face referinţă la facultatea de a ierta păcatele - este cuprins întregul program al unei vieţi de preot”. „Ce este cu adevărat prietenia?”, s-a întrebat Papa citând răspunsul celor din antichitate: Idem velle, idem nolle - a voia aceleaşi lucruri şi a nu voi aceleaşi lucruri”. „Prietenia - deci - nu este doar cunoaştere, este în primul rând comuniune de voinţă. Înseamnă că voinţa mea creşte spre „da-ul” adeziunii la sa” care „nu este pentru mine o voinţă externă şi străină, căreia mă supun cu mai mult sau mai puţin bucuros sau nu mă spun deloc”. „Pe lângă comuniunea de gândire şi de voinţă, Domnul - a amintit Joseph Ratzinger - menţionează un al treilea noi element: El îşi dă viaţa pentru noi”. „Doamne - a implorat Pontiful cu vocea vibrând de emoţie - ajută-mă să te cunosc mai bine! Ajută-mă să fiu tot mai mult un singur lucru cu voinţa ta! Ajută-mă să-mi trăiesc viaţa nu pentru mine însumi, dar să o trăiesc împreună cu tine pentru alţii! Ajută-mă să devin din ce în ce mia mult prietenul tău!”.

rv/A. Lucaci