Benedict al XVI-lea celebrează 60 de ani de preoţie în Liturghia sărbătorii Sfinţii Petru şi Paul: recunoscător lui Dumnezeu pentru chemarea de a-l sluji

RV - 29 iunie 2011) În rugăciune şi în bucurie Benedict al XVI-lea a sărbătorit miercuri 29 iunie 60 de ani de preoţie. În sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, patronii oraşului Roma, Papa a prezidat Sfânta Liturghie în Bazilica Vaticană, conferind la 41 de arhiepiscopi mitropoliţi numiţi în cursul ultimului an - potrivit tradiţiei în această sărbătoare . paliul sacru, simbol al demnităţii episcopale şi semn de comuniune cu sediul lui Petru. La celebrarea euharistică a participat - cum este tradiţia - o delegaţie a Patriarhatului ecumenic de Constantinopol.

„Nu vă mai numesc slugi dar prieteni”. La 60 de ani de la ziua Hirotonirii mele sacerdotale aud încă răsunând înlăuntrul meu aceste cuvinte ale lui Isus…”
A destăinuit Benedict al XVI-lea în predica sa: cuvintele evanghelice rostite de cardinalul Michael Faulhaber în ziua hirotonirii preoţeşti, i-au rămas întipărite în minte:
• „De acum, nu servitori, dar prieteni”: eu ştiam şi simţeam că în acel moment, acesta nu era doar un cuvânt de „ceremonial”, şi că era mai mult decât un citat din Sfânta Scriptură.

„Ceea ce se întâmpla în acel moment era ceva mai mult încă”, a observat Papa:
• El mă numeşte prieten. Mă primeşte în cercul acelora cărora li se adresase în Cenacol.
„În cercul celor pe care el îi cunoaşte în mod cu totul special”:
• Îmi conferă facultatea, care aproape trezeşte frică, de a face ceea ce doar el, Fiul lui Dumnezeu, poate spune şi face în mod legitim: „Eu te iert de păcatele tale”.

Domnul „se încredinţează mie”, a continuat Sfântul Părinte:
• „Nu mai sunteţi servitori dar prieteni”: aceasta este o afirmaţie care aduce o mare bucurie interioară şi care, în acelaşi timp, în măreţia sa poate face să te cuprindă frisoane de-a lungul deceniilor, cu toate experienţele slăbiciunii proprii şi a bunătăţii sale inepuizabile.

În prietenia cu Isus „este cuprins întregul program al unei vieţi preoţeşti”. Dar „ce este într-adevăr prietenia?”, s-a întrebat Benedict al XVI-lea:
• Prietenia este o împărtăşire a gândirii şi voinţei.

Dar „pe lângă comuniunea de gândire şi voire”, a adăugat Papa - Domnul menţionează un al treilea nou element:
• El îşi dă viaţa pentru noi”. „Doamne - a implorat Pontiful cu vocea vibrând de emoţie - ajută-mă să te cunosc mai bine! Ajută-mă să fiu tot mai mult un singur lucru cu voinţa ta! Ajută-mă să-mi trăiesc viaţa nu pentru mine însumi, dar să o trăiesc împreună cu tine pentru alţii! Ajută-mă să devin din ce în ce mai mult prietenul tău!

Şi „prima sarcină pe care a dat-o ucenicilor - prietenilor săi - a amintit Papa Benedict - este aceea de porni la drum, a ieşi din sinea proprie şi a merge spre ceilalţi”:
• Vrem să-l urmăm pe Dumnezeu care porneşte la drum, depăşind lenea de a rămâne în comoditatea proprie, pentru ca el să poată intra în lume.

Dar Isus le cere şi să producă roade, „un rod care să rămână”, a exclamat Benedict al XVI-lea, referindu-se la imaginea viţei de vie, rodul viţei, din care se obţine vinul:
• Pentru ca să se poată maturiza struguri buni, e nevoie de soare dar şi de ploaie, ziua şi noaptea. Pentru ca să ajungă si fie un vin ales, este nevoie de presare, e nevoie de răbdarea fermentaţiei, grija atentă care serveşte la procesele de maturizare.

Nu este aceasta - s-a întrebat Papa Benedict - „o imagine a vieţii umane, şi în mod cu totul special a vieţii noastre de preoţi?”:
• Întorcând privirea înapoi putem mulţumi lui Dumnezeu pentru amândouă lucrurile: pentru dificultăţile şi pentru bucuriile, pentru orele întunecate şi pentru cele fericite. În ambele recunoaştem prezenţa continuă a iubirii sale, care mereu din nou ne poartă şi ne suportă.

Gândul Papei s-a îndreptat apoi în solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul la autorităţile ecleziastice şi civile, la ambasadori, călugări şi credincioşi care umpleau bazilica, adresând un salut deosebit lui Bartolomeu I, Patriarhul ortodox de Constantinopol şi delegaţiei trimise la Roma.

Apoi înainte de a le pune pe umeri paliul - amintim - stola ţesută de mână de lână albă, cu cinci cruci negre de mătase cusute pe ea -, simbol al turmei lui Cristos, Benedict al XVI-lea s-a adresat noilor arhiepiscopi explicând că paliile sunt binecuvântate în sărbătoarea Sfintei Agnesa şi amintesc „jugul dulce al lui Cristos”, care este pus pe umerii lor:
• Este un jug de prietenie şi de aceea un ’jug plăcut’, dar tocmai pentru aceasta şi un jug care cere şi care plăsmuieşte. Este jugul voinţei sale, care este o voinţă de adevăr şi de iubire.

Paliul care „înseamnă foarte concret - a subliniat - şi comuniunea Păstorilor Bisericii cu Petru şi cu succesorii săi”:
• Înseamnă că noi trebuie să fim păstori pentru unitate şi în unitate şi că numai în unitatea pentru care Petru este simbol conducem cu adevărat spre Cristos.

În fine la rugăciunea „Angelus”, mai întâi omagiul Papei pentru dieceza sa:
•„O Roma felix” se cântă, astăzi, în solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul, Patronii acestui Oraş.
Apoi mulţumirea lui Benedict al XVI-lea în această zi specială pentru el şi pentru toată Biserica:
• Sunt recunoscător Domnului pentru chemarea sa şi pentru ministerul încredinţat, şi mulţumesc celor care, în această împrejurare, mi-au manifestat aproprierea lor şi susţin misiunea mea cu rugăciunea, care din orice comunitate bisericească se înalţă neîncetat la Dumnezeu (Cf Fapt 12,5), traducându-se în adoraţie către Cristos Euharistie pentru a creşte forţa şi libertatea de a vesti Evanghelia.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci