Cardinalul Piacenza despre cei 60 de ani de la hirotonirea sacerdotală a Papei: în el preoţia are prospeţimea unui inimi tinere

(RV - 28 iunie 2011) Un îndelungat minister caracterizat de „profunzimea cercetării teologice şi de zelul apostolic”. În aceşti termeni, preşedintele episcopilor italienei, cardinalul arhiepiscop de Genova Angelo Bagnasco se adresează într-o telegramă de felicitări lui Benedict al XVI-lea în ajunul celei de-a 60-a aniversări de preoţie. Se înmulţesc între timp mesajele de urări pe adresa Papei pentru importantul moment de miercuri 29 iunie.

Roberto Piermarini de la redacţia noastră centrală l-a întrebat pe cardinalul Mauro Piacenza, prefectul Congregaţiei pentru Cler, cât de mult exemplul de smerenie şi fidelitate bucuroasă a lui Benedict al XVI-lea în slujba lui Dumnezeu poate contribui la sfinţenia preoţilor.
• Exemplul Sfântului Părinte, mai cu seamă într-o epocă mediatică în care cuvânt şi imagine ajung oriunde şi într-o clipă, într-o bătaie de aripi, este desigur de importanţă enormă şi în cazul lui Benedict al XVI-lea mi se pare că acesta este foarte puternic pentru că el este absolut natural. În alte cuvinte, „trăsătura mediatică” a Papei este cât se poate de incisivă pentru că el nu este deloc mediatic, dacă se poate spune aşa, în sensul însă al accepţiei comune a spectacolului. Papa este ceea ce este şi e de-ajuns; nimic nu e studiat, nu există „atitudini”. Şi chiar formidabilul său Magisteriu, capabil să centreze imediat miezul chestiunilor culturale ale timpului nostru şi să ajute Biserica să dea răspunsurile, este expus cu mare naturaleţe, cu mare simplicitate: chiar adevărurile cele mai înalte. Emană - aş zice - un sens de pace, din persoana sa: acea pace pe care numai Cristos ştie să o dea şi care este proprie oamenilor liberi, liberi pentru că înrădăcinaţi în adevăr şi în smerenie. Şi bucuria, ca simplicitate nobilă, provin din curăţenia interioară, din strălucirea lăuntrică şi intelectuală. Şi astfel, cea de-a 60 aniversare a preoţiei celui care este vicarul lui Cristos Bunul Păstor, reprezintă un motiv de reflecţie salutară, desigur, pentru toţi preoţii care participă la misiunea pastorală şi pentru toţi credincioşii şi pentru toţi oamenii de bună voinţă, pentru că pot vedea şi înţelege mai bine ce reprezintă pentru ei, şi alături de ei, figura preoţească. Urez ca aceasta să aibă o influenţă şi asupra celui care este chemat şi nu a pronunţată încă „da-ul” său definitiv.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci