Euharistia, forţă de comuniune pentru lume: reflecţiile arhiepiscopului Menichelli
privind cuvintele lui Benedict al XVI-lea la „Angelus”
(RV – 27 iulie 2011) Fără Euharistie, Biserica nu ar exista: acesta este
unul din pasajele centrale rostite de Benedict al XVI-lea, duminică, 26 iunie, la
tradiţionala rugăciune mariană „Angelus”, după solemnitatea „Trupul şi Sângele Domnului”,
de joi.
Referitor la cuvintele Sfântului Părinte privind Euharistia, iată
reflecţia mons. Edoardo Menichelli, arhiepiscop de Ancona, dieceză care va găzdui
în luna septembrie a acestui an Congresul Euharistic Italian.
Într-un interviu
de Alessandro Gisotti, să-l ascultăm pe mons. Edoardo Menichelli, arhiepiscop
de Ancona: • „Binomul Euharistie-Biserică este un binom substanţial. Biserica
este pântece matern care are în păstrare Euharistia, dar în acelaşi timp este şi fruct
al unei Euharistii care de reînnoieşte, se dăruieşte din nou, se reactualizează şi
se retrăieşte. Alături de acest binom, aş pune şi figura preotului. Devine astfel
un trinom esenţial: Euhariastia, Biserica şi Preoţia”.
Referitor la dimensiunea
dăruirii, Sfântul Părinte, la Angelus, a spus tocmai în acest sens că Euharistia este
şi un tip de antidot împotriva culturii individualiste, deci egoiste, care se răspândeşte
din ce în ce mai mult în timpul nostru… • „Aşa este. Euharistia îndeamnă mai
ales la gratitudine, pentru că este un act de aducere de mulţumire. Dar gestul pe
care-l face Isus Cristos, dăruirea de sine, cheamă un alt cuvânt: şi anume gratuitate. Aceste
două cuvinte pot folosi – cum spune Sfântul Părinte – ca antidot în acest timp al
individualismului, atât de puţin dispus la dăruire deplină, mai ales la a dărui timpul
şi propria viaţă pentru binele altora.
Papa a adăugat, de asemenea,
că tocmai graţie Euharistiei Biserica – în ciuda limitelor şi a erorilor
umane – continuă să fie în lume o forţă de comuniune… • „Forţa Bisericii este
Isus Cristos: Isus cel viu, prezent. Isus este contemporan umanităţii şi Bisericii
în misterul Euharistiei, prin misterul Euharistiei. Mi-aş dori ca noi, credincioşii,
să fim mereu conştienţi de necesitatea de a fi total uniţi cu Isus Cristos, pentru
că doar astfel putem vorbi de o dimensiune a măreţiei, a indispensabilităţii. Euharistia
trebuie să fie legată de viaţa de zi ci zi. Este necesar ca noi să facem un efort:
mai întâi pentru a interioriza acest sacrament şi apoi pentru a elimina distanţa culturală
– dacă putem spune astfel – dintre ceea ce se celebrează şi ceea ce se trăieşte. Congresul
Euharistic din acest an subliniază, prin tema: „Doamne la cine vom merge?” tocmai
necesitatea de a trăi Euharistia în viaţa de zi cu zi căci, pentru un adevărat credincios,
o viaţă euharistică este unica viaţă care are cu adevărat valoare”.