Arhidieceza de Milano în sărbătoare pentru cei trei noi Fericiţi. Cardinalul Tettamanzi: mărturisitori luminoşi ai „smereniei evanghelice”

(RV – 27 iunie 2011) Mare bucurie la Milano pentru beatificarea preotului Serafino Morazzone, a misionarului Clemente Vismara, din cadrul Institutul Pontifical Misiuni Externe, şi a călugăriţei Enrica Alfieri.

Celebrarea a avut loc duminică, 26 iunie, în Piaţa Domului din Milano, şi a fost prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor şi reprezentat al Sfântului Părinte şi de cardinalul Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop de Milano.

Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Fabio Brenna, de la redacţia noastră centrală:

Trei noi Fericiţi în anul pe care Biserica milaneză, de rit ambrozian, l-a dedicat temei sfinţeniei. Trei figuri care ne învaţă cum se poate „creşte în măreţia smereniei evanghelice ” .
Astfel a definit arhiepiscopul de Milano, cardinalul Dionigi Tettamanzi, cele trei figuri exemplare, evidenţiind cum cei trei Fericiţi „au ştiut să pună Euharistia în centrul vieţii şi să o transforme într-un izvor de Sfinţenie pentru semeni”.


Cardinalul Tettamanzi:
• „Acel 'Amin' pronunţat de părintele Serafino Morazzone, de călugăriţa Enrichetta Alfieri şi de preotul Clemente Vismara coincide cu oferta – fără rezerve – a vieţii lor, pusă la totala dispoziţie a celorlalţi, în varietatea şi diversitatea vocaţiilor şi responsabilităţilor primite de la unicul Duh Sfânt”.

Fericitul Serafino Morazzone a fost paroh de Chiuso, aparţinând de localitatea italiană Lecco, secolul al XVIII-lea. Virtuţile sale au fost recunoscute şi de marele scriitor italian Alessandro Manzoni, într-o primă redactare a romanului „I promessi sposi” („Logodnicii”, în româneşte).

Enrica Alfieri, călugăriţă din congregaţia Surorile De Caritate ale Sfintei Ioana Antida Thouret, a devenit un înger al închisorilor milaneze din San Vittore, în care şi-a desfăşurat misiunea în 1923 şi 1950, anul morţii ei. S-a distins mai ales în anii dominaţiei nazi-fasciste, în sprijinul prizonierilor politici, sfârşind prin a fi ea însăşi închisă pentru gesturi curajoase de caritate creştină.

Părintele Clemente Vismara, misionar în cadrul Institutul Pontifical Misiuni Externe, a trăit între 1923 şi 1988 în Birmania, câştigându-şi titlul de Patriarh al naţiunii.

Toţi trei – a spus cardinalul Tettamanzi – ne arată că viaţa este frumoasă atunci când este trăită pentru ceilalţi”.

• „Fericitul Serafino nu s-a gândit niciodată să-şi părăsească poporul de credincioşi, chiar şi atunci când i-au fost propuse posturi mai bune: parohia din Chiuso, era totul pentru el. Sora Enrichetta a împărţit cu deţinutele viaţa dură din închisoare, iar părintele Clemente s-a dedicat familiilor care cereau darul Botezului pentru a împărtăşi credinţa în unicul Dumnezeu”.

Trei profiluri de sfinţenie pe care le dăruieşte Biserica din Milano, celebrând cel de-al patrulea centenar al patronului său, Sfântul Carol Boromeu: exemple de sfinţenie construită în viaţa de zi cu zi, ha evidenţiat de asemenea arhiepiscopul de Milano:

• „Da, această expresie 'a creşte în măreţia smereniei evanghelice' îşi află azi confirmarea eclezială şi pentru alţi Fericiţi, împreună cu certitudinea – aşa cum spunea Papa Paul al VI-lea – că Domnul stă de partea celor săraci, a celor smeriţi, umili şi mai ales de partea celui care iubeşte şi ştie să dăruiască”.

La celebrarea prezidată de trimisul Papei, cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, au luat parte circa 300 de preoţi, 20 de episcopi şi în jur de 8 mii de credincioşi.

Aici serviciul audio: