2011-06-26 12:10:14

Angelus: alocuţiunea Papei despre Euharistie, menţionarea a două beatificări în Germania şi Italia, mulţumiri pentru contribuţia la „obolul” Sfântului Petru (text)


(RV - 27 iunie 2011) În ciuda temperaturii ridicate, acum la sfârşit de iunie, şi duminica aceasta câteva mii de credincioşi s-au reunit la ora amiezii în Piaţa Sfântul Petru pentru a se ruga împreună cu Papa Benedict al XVI-lea şi a-i asculta cuvântul de învăţătură în alocuţiunea ce precede recitarea antifonului marian „Angelus - Îngerul Domnului”. Înainte de saluturile în diferite limbi Papa a s-a referit la două beatificări, una, sâmbătă în Germania şi alt, duminică la Milano în Italia. A amintit de asemenea că duminica aceasta în Italia se celebrează Ziua pentru caritatea Papei şi a mulţumit tuturor celor care contribuie la „obolul” Sfântului Petru.

Textul alocuţiunii în traducerea noastră imediată:

Iubiţi fraţi şi surori, astăzi în Italia şi în alte Ţări, se celebrează Corpus Domini - sărbătoarea Euharistiei, Sacramentul Trupului şi Sângelui Domnului, pe care el l-a instituit la Ultima Cină şi care constituie comoara cea mai de preţ a Bisericii. Euharistia este ca inima pulsantă care dă viaţă întregului trup mistic al Bisericii: un organism social bazat în întregime pe legătura spirituală dar concretă cu Cristos. Aşa cum afirmă apostolul Paul: „Noi, cei mulţi, formăm un singur trup, pentru că este o singură pâine, iar noi toţi ne împărtăşim din aceeaşi pâine” (1Cor 10,17). Fără Euharistie Biserica pur şi simplu nu ar exista. Este Euharistia, în fapt, care face dintr-o comunitate umană un mister de comuniune, capabil să-l poarte pe Dumnezeu în lume şi lumea în Dumnezeu. Duhul Sfânt, care transformă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Cristos, îi transformă şi pe cei care îl primesc cu credinţă în mădulare ale trupului lui Cristos, astfel că Biserica este în mod real sacrament de unitate a oamenilor cu Dumnezeu şi între ei.

Într-o cultură din ce în ce mai individualistă, cum este cea în care suntem cufundaţi în societăţile occidentale, şi care tinde să se răspândească în toatî lumea, Euharistia constituie un fel de „antidot”, care lucrează în minţile şi în inimile credincioşilor şi seamănă continuu în ei logica comuniunii, a slujirii, a împărtăşirii, pe scurt, logica Evangheliei. Primii creştini, la Ierusalim, erau un semn evident al acestui nou stil de viaţă, deoarece trăiau în fraternitate şi puneau în comun bunurile lor, pentru ca nimeni să nu ducă lipsă (Cf Fap 2,42-47). Din ce derivau toate acestea? Din Euharistie, adică de la Cristos înviat, prezent în chip real în mijlocul ucenicilor săi şi lucrător cu puterea Duhului Sfânt. ŞI chiar în generaţiile următoare, de-a lungul secolelor, Biserica, în pofida limitelor şi erorilor omeneşti, a continuat să fie în lume o forţă de comuniune. Ne gândim în special la perioadele mai dificile, de încercare: ce a însemnat, de exemplu, pentru Ţările supuse unor regimuri totalitare, posibilitatea de a se regăsi la Liturghia duminicală! Cum spuneai străvechii martiri din Abitene: „Sine Dominico non possumus” - fără „Dominicum”, adică fără Euharistia duminicală nu putem trăi. Dar golul produs de falsa libertate poate fi la fel de periculos, şi atunci împărtăşania cu Trupul lui Cristos este leac al inteligenţei şi al voinţei, pentru a regăsi gustul adevărului şi al binelui comun.

Dragi prieteni, să o invocăm pe Fecioara Maria, pe care Predecesorul meu, Fericitul Ioan Paul al II-lea a definit-o „Femeie euharistică” (Ecclesia de Eucharistia, 53-58). La şcoala ei, şi viaţa noastră să devină pe deplin „euharistică”, deschisă lui Dumnezeu şi altora, capabilă să transforme răul în bine cu puterea iubirii, tinzând să favorizeze unitatea, comuniunea, fraternitatea.

După recitarea rugăciunii Angelus - Îngerul Domnului în înainte de saluturile în diferite limbi, Papa Benedict al XVI-lea s-a referit la două importante beatificări.

Dragi fraţi şi surori, şi astăzi am bucuria să anunţ proclamarea câtorva noi Fericiţi. Ieri, la Hamburg, unde au fost ucişi de nazişti în 1943, au fost beatificaţi Johannes Prassek, Eduard Müller şi Hermann Lange. Astăzi la Milano, este rândul preotului Serafino Morazzone, paroh exemplar în ţinutul Lecchese între secolele XVIII-XIX; a părintelui Clemente Vismara, eroic misionar din PIME (Institutul Pontifical Misiune Externe) în Birmania; şi al lui Enrichetta Alfieri, Soră a Carităţii, numită „înger” al închisorii milaneze San Vittore. Să-l preamărim pe Domnul pentru aceşti martori luminoşi ai Evangheliei.

În această duminică ce precede solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul se celebrează în Italia Ziua pentru caritatea Papei. Doresc să mulţumesc din inimă tuturor celor care, cu rugăciunea şi cu ofertele, acordă sprijinul lor ministerului meu apostolic şi de caritate. Mulţumesc! Domnul să vă răsplătească!.








All the contents on this site are copyrighted ©.