Benedict al XVI-lea către membrii ROACO: Creştinii din Orientul Mijlociu sunt cetăţeni şi nu străini; să le fie respectate drepturile

(RV – 24 iunie 2011) Revoltele din ţările arabe şi condiţiile dificile ale creştinilor din Ţara Sfântă au fost temele principale ale discursului adresat de Benedict al XVI-lea membrilor ROACO (Reuniune a Operelor de Ajutor pentru Bisericile Orientale), primiţi în audienţă în Vatican, la finalul întrunirii lor.


În intervenţia sa, în mai multe limbi, Pontiful şi-a exprimat speranţa de pace şi armonie pentru popoarele din Orientul Mijlociu, subliniind încă o dată faptul că creştinii din această regiune au dreptul să trăiască ca şi „concetăţeni” şi nu ca „străini”.

Cuvântul de salut a fost adresat Papei de către cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.

Iată serviciul realizat de Alessandro Gisotti, de la redacţia noastră centrală:

În discursul adresat membrilor Reuniunii Operelor de Ajutor pentru Bisericile Orientale, Benedict al XVI-lea a dorit să exprime mai ales apropierea sa faţă de creştinii din Ţara Sfântă şi din alte ţări ale Orientului Mijlociu, care sunt deosebit de încercaţi:

• „Vă cer să faceţi tot posibilul – a îndemnat Papa – implicând şi autorităţile publice cu care aveţi contacte la nivel internaţional, pentru ca în regiunea în care s-au născut, „păstorii şi cei care cred în Cristos să poată locui nu ca „străini”, ci ca „concetăţeni” care-l mărturisesc pe Isus Cristos, aşa cum au făcut – înaintea lor – sfinţii din trecut, şi aceştia tot fii ai Bisericilor orientale”.
Orientul Mijlociu, a adăugat, este „patria lor pe deplin”, „unde sunt chemaţi şi azi să promoveze, fără a face deosebiri, binele tuturor, prin intermediul credinţei lor”.


• „O demnitate egală – a avertizat – şi o libertate egală trebuie să fie recunoscute tuturor persoanelor care profesează credinţa creştină, permiţând astfel „o colaborare ecumenică şi interreligioasă mai fructuoasă”.

Vorbind în germană, Papa nu a ezitat să amintească, ca semn al suferinţelor pătimite de creştinii orientali, teribilele atacuri teroriste împotriva catedralei siro-catolice din Bagdad din luna octombrie, câteva zile după Sinodul episcopilor pentru Orientul Mijlociu.
Sfântul Părinte a condamnat din nou nesocotinţa acelui act de violenţă, amintind în acelaşi timp de rodnicia sângelui martirilor.

Vorbind din nou în engleză, a adresat un gând aşa-numitei „primăveri arabe” din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu:

• „Doresc” – a subliniat Papa – „să-mi exprim apropierea faţă de cei care suferă şi faţă de cei care încearcă cu disperare să fugă, mărind astfel fluxul de imigraţie care deseori rămâne fără speranţă”.
Papa a îndemnat astfel la acordarea asistenţei necesare şi a cerut ca „orice formă posibilă de mediere să fie explorată, astfel încât violenţa să poată înceta şi armonia socială şi coexistenţa pacifică să poată fi restabilite, în respectul faţă de individ şi comunitate.
Episcopul Romei a evidenţiat, de asemenea că, în prezent, „întreaga comunitate catolică parcurge căi deloc uşoare ale istoriei, printre profunde situaţii de sărăcie spirituală şi materială a lumii, pentru a oferi caritatea lui Cristos şi a Bisericii”:

• „Iubirea nu încetează niciodată (1Cor 13,8) spune Apostolul Paul şi este în măsură să schimbe inimile şi lumea cu forţa lui Dumnezeu, semănând şi trezind oriunde solidaritatea, comuniunea şi pacea.
Sunt daruri încredinţate mâinilor noastre fragile, dar dezvoltarea lor este sigură, pentru că puterea lui Dumnezeu operează tocmai în slăbiciune, dacă ştim să ne deschidem acţiunii sale, dacă suntem adevăraţi discipoli care caută să-i fie credincioşi”.

Papa a conclus aşadar discursul său amintind că se apropie solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, eveniment care – în acest an – coincide cu o aniversare fericită:

• „În acea zi îi voi mulţumi Bunului Păstor în cel de-al 60-lea an de preoţie, 60 de ani de la sfinţirea mea sacerdotală. Sunt foarte recunoscător pentru darul plăcut al rugăciunilor şi al urărilor. Vă rog să împărtăşiţi cu mine implorarea către Domnul secerişului (Mt 9,38) de a da Bisericii şi lumii numeroşi şi înflăcăraţi lucrători ai Evangheliei”.


Aici serviciul audio: