Papa la Liturghia „Trupul şi Sângele Domnului”: Cine îl recunoaşte pe Isus în Ostia sfântă, îl recunoaşte şi în fratele care suferă, este înfometat, însetat, bolnav

(RV - 23 iunie 2011) Sărbătoarea Corpus Domini - Trupul Domnului este inseparabilă de Joia Sfântă, de Liturghia Cinei Domnului, în care se celebrează solemn instituirea Euharistiei. În timp ce în seara Joii Sfinte se retrăieşte misterul lui Cristos care ni se oferă în pâinea frântă şi în vinul vărsat, astăzi, în solemnitatea Corpus Domini, acelaşi mister este propus spre adorare şi meditaţia Poporului lui Dumnezeu, şi Preasfântul Sacrament este purtat în procesiune pe străzile oraşelor şi ale satelor, pentru a manifesta că Cristos înviat umblă în mijlocul nostru şi ne călăuzeşte spre Împărăţia cerurilor. Ceea ce Isus ne-a dăruit în intimitatea Cenacolului, astăzi manifestăm deschis, pentru că iubirea lui Cristos nu este rezervată câtorva, dar este destinată tuturor.

A spus Papa Benedict al XVI-lea la începutul predicii rostită la Liturghia solemnităţii Trupul şi Sângele Domnului prezidată joi seară 23 iunie, începând de la ora 19 în Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei. Şi într-adevăr, cum a amintit, Liturghia este urmată de procesiunea cu Preasfântul Sacrament parcurgând în cântece şi rugăciuni Via Merulana până la Bazilica Sfânta Maria Maggiore, unde se încheie cu binecuvântarea euharistică.

La Liturghia Cinei Domnului, în Joia Sfântă din acest an, am subliniat că în Euharistie se are loc transformarea darurilor acestui pământ - pâinea şi vinul - menită să ne transforme viaţa şi să inaugureze astfel transformarea lumii. Seara aceasta aş vrea să reiau atare perspectivă.
Totul pleacă, s-ar putea spune, din inima lui Cristos, care la Ultima Cină, în ajunul pătimirii, i-a mulţumit lui Dumnezeu şi l-a preamărit şi, astfel făcând, cu puterea iubirii sale, a transformat sensul morţii spre care se îndrepta. Faptul că Sacramentul altarului a asumat numele „Euharistie” - „aducere de mulţumire” exprimă tocmai aceasta: că schimbarea substanţei pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele lui Cristos este rod al dăruirii de sine, făcute de Cristos, dar al unei Iubiri mai tari decât moartea, Iubire divină ce l-a făcut să învie din morţi. Iată de ce Euharistia este hrană de viaţă veşnică, Pâine a vieţii. De la inima lui Cristos, din „rugăciunea sa euharistică” din ajunul pătimirii,provine acel dinamism ce transformă realitatea în dimensiunile sale cosmică, umană şi istorică. Totul pleacă de la Dumnezeu, de la atotputernicia Iubirii sale Una şi Întreită, întrupată în Isus. În această Iubire este scufundată inima lui Cristos; de aceea el ştie să mulţumească şi să-l preamărească pe Dumnezeu chiar în faţa trădării şi a violenţei, şi în acest mod schimbă lucrurile, persoanele şi lumea. Această transformare este posibilă graţie unei comuniuni mai tari decât divizarea, comuniunea cu Dumnezeu însuşi. Cuvântul „comuniune” pe care noi îl folosim pentru a desemna Euharistia rezumă în sine dimensiunea verticală şi cea orizontală a darului lui Cristos. Este frumoasă şi foarte elocventă expresia „a primi comuniunea, împărtăşania” referită la actul de a mânca Pâinea euharistică. Într-adevăr, când împlinim acest act, noi intrăm în comuniune cu însăşi viaţa lui Isus, în dinamismul acestei vieţi care se dăruieşte nouă şi pentru noi, De la Dumnezeu, prin Cristos, până la noi: o singură comuniune se transmite în Sfânta Euharistie. Am ascultat aceasta cu puţin mai înainte, în a doua Lectură, din cuvintele apostolului Paul adresate creştinilor din Corint: „Potirul aducerii de mulţumire, pe care îl binecuvântăm, nu este el oare împărtăşirea cu sângele lui Cristos? Şi pâinea pe care o frângem nu este ea oare împărtăşirea cu trupul lui Cristos? Noi, cei mulţi, formăm un singur trup, pentru că este o singură pâine, iar noi toţi ne împărtăşim din aceeaşi pâine” (1Cor 10,16-17).