Benedict al XVI-lea la audienţa generală: Psalmii, rugăciuni universale care vorbesc
cuvintele lui Dumnezeu
(RV - 22 iunie 2011) O carte extraordinară de rugăciuni, în care este însuşi
Dumnezeu cel care îi învaţă pe creştini cum să i se adreseze. Astfel Benedict
al XVI-lea descrie Cartea Psalmilor, căreia miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru
la audienţa generală, i-a dedicat prima dintr-o serie de cateheze, care în următoarele
săptămâni vor expune în amănunt unii dintre psalmii mai cu renume.
„În Psalmi
- a afirmat între altele, Papa - se împletesc şi se exprimă bucurie şi suferinţă,
dorinţă de Dumnezeu şi percepţia propriei nevrednicii, fericire şi sens de abandonare,
încredere în Dumnezeu şi dureroasă solitudine, plinătate de viaţă şi frică de moarte.
Toată realitatea celui care crede formează o confluenţă în acele rugăciuni, pe care
poporul lui Israel mai întâi iar apoi Biserica le-au asumat ca mediere privilegiată
a reportului cu unicul Dumnezeu şi răspuns adecvat la revelarea sa în istorie.
În
aceste rugăciuni, Psalmii sunt manifestări ale sufletului şi ale credinţei, în care
toţi se pot recunoaşte şi în care se comunică acea experienţă de apropiere specială
faţă de Dumnezeu la care fiecare om este chemat. Găsim în ei toată complexitatea existenţei
umane care se concentrează în complexitatea feluritelor forme literare ale diferiţilor
Psalmi: imnuri, lamentaţii şi suplici individuale şi colective, cântări de mulţumire,
psalmi de pocăinţă, psalmi sapienţiali, şi alte genuri ce se pot regăsi în compoziţii
poetice.
„Importante şi semnificative - a observat Benedict al XVI-lea - sunt
modul şi frecvenţa cu care cuvintele psalmilor sunt reluate de Noul Testament, căpătând
şi subliniind acea valoare profetică sugerată de legătura Psaltirii cu figura mesianică
a lui David. În Domnul Isus, care în viaţa sa pământească s-a rugat cu Psalmii, ei
află împlinirea lor definitivă şi dezvăluie sensul lor cel mai deplin şi profund.
Rugăciunile Psaltirii, cu care se vorbeşte cu Dumnezeu, ne vorbesc despre El, ne vorbesc
despre Fiul, imagine a lui Dumnezeu cel nevăzut, care ne revelează pe deplin Chipul
Tatălui. Creştinul, deci, rugându-se Psalmii, se roagă Tatălui în Cristos şi cu Cristos,
asumând acele cântări într-o perspectivă nouă, care are în misterul pascal ultima
sa cheie de interpretare. Orizontul rugătorului se deschide astfel spre realităţi
neaşteptate, fiecare Psalm capătă o lumină nouă în Cristos şi Psaltirea poate străluci
în toată bogăţia sa infinită”.
„Mult iubiţi fraţi şi surori - a fost îndemnul
final al Papei - să luăm în mâini această carte sfântă, să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu
în a ne adresa Lui, să facem din Psaltire un ghid care să ne ajute şi să ne însoţească
zilnic pe drumul rugăciunii. Şi să cerem şi noi, asemenea ucenicilor lui Isus, ’Doamne,
învaţă-ne să ne rugăm’, deschizând inima ca să primim rugăciunea Învăţătorului, în
care toate rugăciunile ajung la împlinire. Astfel, deveniţi fii întru Fiul, vom putea
să vorbim lui Dumnezeu chemându-l ’Tatăl nostru’”.