Procesiunea "Trupul şi Sângele Domnului": Isus umblă, unde umblăm noi; trăieşte unde trăim noi

(RV - 20 iunie 2011) Euharistia este o chemare la sfinţenie şi la dăruirea de sine pentru fraţi, deoarece „vocaţia fiecăruia dintre noi este aceea de a fi, împreună cu Isus, pâine frântă pentru viaţa lumii”.
Această invitaţie, Răscumpărătorul nostru o adresează în particular nouă, dragi fraţi şi surori din Roma, reuniţi în această istorică Piaţă în jurul Euharistiei: vă salut pe toţi cu afecţiune... La terminarea Celebrării euharistice ne vom uni în procesiune, ca pentru a-l purta în mod ideal pe Domnul Isus pe toate străzile şi în toate cartierele Romei. Îl vom introduce, să spunem aşa, în cotidianul vieţii noastre, pentru ca El să umble unde noi umblăm, pentru ca El să trăiască unde noi trăim. Ştim, de fapt, cum ne-a amintit apostolul Paul în scrisoarea către Corinteni, că în fiecare Euharistie, şi în cea din seara aceasta, „noi vestim moartea Domnului până când va veni” (Cf 1Cor 11,26). Noi păşim pe străzile lumii ştiind că îl avem pe El alături de noi, susţinuţi de speranţa de a-l putea vedea într-o zi cu faţa descoperită în întâlnirea definitivă.

Între timp, deja acum noi ascultăm glasul său care repetă, cum citim în Cartea Apocalipsei: „Iată, stau la uşă şi bat. Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa, voi intra la el, şi voi sta la masă cu el şi el cu mine (Ap 3,20). Sărbătoarea „Trupul Domnului vrea să facă perceptibilă, în ciuda rezistenţei auzului nostru lăuntric, baterea la uşă de către Domnul Isus. El bate la uşa inimii noastre şi ne cere să intre nu doar pentru durata unei zile, ci pentru totdeauna. Să-l primim cu bucurie înălţând spre El invocaţia de la Liturghie: „Bunule Păstor, adevărată pâine,/ O Isuse, ai milă de noi...Tu care ştii şi poţi toate,/ care ne hrăneşti pe pământ, / condu-i pe fraţii tăi/ la masa cerească/ în bucuria sfinţilor tăi”. Amin.
(Finalul predicii lui Benedict al XVI-lea înainte de procesiunea solemnităţii Trupul şi Sângele Domnului de joi 7 iunie 2007).