Benedict al XVI-lea în Republica San Marino cere revenirea la credinţă în faţa unor modele hedoniste ce întunecă mintea. La "Angelus" solicită condiţii demne pentru toţi refugiaţii

(RV - 19 iunie 2011) Benedict al XVI-lea s-a aflat duminică în vizită pastorală în dieceza de San Marino-Motefeltro. Pentru a doua oară - la aproape 30 de ani de la istorica călătorie a lui Ioan Paul al II-lea - un Papa a sosit în cea mai veche Republică din lume, primit de autorităţile ecleziastice şi civile şi cu mare bucurie de către mii de credincioşi, 22 de mii, sosiţi şi din regiunile vecine, adunaţi în Stadionul din Serravalle pentru Sfânta Liturghie şi pentru rugăciunea „Angelus-Îngerul Domnului”. Erau 25 de cardinali şi episcopi şi peste 200 de preoţii cei care au concelebrat Euharistia cu Sântul Părinte. Întoarceţi-vă la credinţă, adevărata voastră bogăţie - le-a spus Papa sanmarinezilor - „în faţa unor modele hedoniste care întunecă mintea şi riscă să anuleze orice moralitate”. Papa a cerut apoi la recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului” să se garanteze în toată lumea „condiţii demne de viaţă pentru refugiaţi”.

Cuvântul, trimisului nostru special Salvatore Sabatino:
• Un sunet de clopote difuzat de toate bisericile Republicii. Astfel, într-un climat de mare sărbătoare, a fost primit Benedict al XVI-lea duminică dimineaţă la San Marino. Era aşteptat într-adevăr de toţi, de multă vreme; şi astăzi credincioşii acestei dieceze au putut să-l îmbrăţişeze printr-o extraordinară participare populară: circa 22 de mii de persoane prezente pe Stadionul din Serravalle. Este cea mai veche Republică din lume, San Marino; un mic Stat care îşi înfige rădăcinile sale glorioase în creştinătate.
O aminteşte chiar episcopul diecezei de San Marino-Montefeltro, mons. Luigi Negri, care în cuvântul de Salut, la începutul Liturghiei, a vorbit despre această Biserică particulară, ce trăieşte de peste 1700 de ani, născută din evanghelizarea pe care doi Sfinţi, Marino şi Leone proveniţi din Croaţia, au iniţiat-o între aceşti munţi. Tocmai acestei evanghelizări i se datorează, apoi, naşterea şi acelei extraordinare experienţe de societate, care caracterizează istoria Republicii Titanului.

O biserică, aceasta, care a trăit o predilecţie cu totul deosebită faţă de Maica Domnului, şi a cărei credinţă a fost, de-a lungul secolelor, marea bogăţie a acestei populaţii. Până când, însă, nu s-a extins peste ea aripa rece şi neagră a culturii suspiciunii. Şi aşa, afirmă mons. Negri - aceste populaţii şi-au văzut pierdută sau puternic redusă forţa credinţei. Iată, deci, importanţa angajării Bisericii, care caută să recupereze identitatea acestui popor creştin:
• Sanctitate, ştiţi să primiţi această tentativă pe care o trăim, corectând-ui eventualele dificultăţi, veţi şti să ne întăriţi în identitatea noastră şi în avântul misionar care singur poate da contribuţie reluării vieţii sociale. Sanctitate aşteptăm cu gratitudine şi emoţie cuvântul clarificator, corectiv şi încurajator. Sar mai presus de toate, Sanctitate ajutaţi-ne să creştem în credinţă. Aveţi compasiune faţă de noi şi binecuvântaţi-ne!

Un apel la care Pontiful răspunde în timpul predicii, asigurând apropierea sa spirituală întregii comunităţi, şi la care adaugă încurajarea de a persevera în mărturia valorilor umane şi creştine, atât de profund înrădăcinate în credinţa şi în istoria acestui teritoriu şi a populaţiei sale.
Aminteşte, Pontiful, sărbătoarea Preasfintei Treimi, care se celebrează duminica aceasta 19 iunie. Liturghia zilei - explică - atrage atenţia asupra realităţii de iubire care este conţinută în acest prim şi suprem mister al credinţei noastre. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt unu, pentru că Dumnezeu este iubire: Tatăl dă totul Fiului; Fiul primeşte totul de la Tatăl cu recunoştinţă; şi Duhul Sfânt este ca rodul acestei iubiri reciproce a Tatălui şi a Fiului.
• Textele Sfintei Liturghii de azi vorbesc despre Dumnezeu şi de aceea vorbesc despre iubire: nu se opresc atât la misterul celor trei Persoane, ci asupra iubirii care constituie substanţa lor şi unitatea şi treimea în acelaşi moment.

Şi pentru a evidenţia iubirea lui Dumnezeu, Benedict al XVI-lea aminteşte apoi fragmentul luat din Cartea Exodului, în care se povesteşte că abia s-a încheiat legământul de la muntele Sinai şi deja poporul păcătuieşte prin lipsă de fidelitate faţă de Dumnezeu. Absenţa lui Moise se prelungeşte iar poporul cere lui Aaron să facă un Dumnezeu care să fie vizibil, accesibil, manevrabil, la îndemâna omului. Aaron consimte şi le pregăteşte viţelul de aur. Coborând de pe Sinai, Moise vede ceea ce s-a întâmplat şi frânge tablele legământului pe care erau scrise cele „Zece Cuvinte”, conţinutul concret al pactului cu Dumnezeu. Totul pare pierdut, şi în ciuda acestui păcat foarte grav, Dumnezeu, la mijlocirea rugătorului Moise, decide să ierte; îl invită pe Moise să se suie din nou pe Muntele Sinai pentru a primi din nou legea sa., Cele Zece Porunci. Moise cere atunci lui Dumnezeu să i se reveleze. Dar Dumnezeu nu-şi arată faţa, ci mai degrabă îi dezvăluie fiinţa sa plină de bunătate spunând: „Iahve, Domnul Dumnezeu, este bun şi îndurător, încet la mânie, fidel şi plin de dragoste" (Ex 34,6). Această auto-definiţie a lui Dumnezeu - subliniază Papa - manifestă iubirea sa îndurătoare: o iubire care învinge păcatul, îl acoperă, îl elimină.
• Noi avem un Dumnezeu care renunţă să-l nimicească pe păcătos şi care vrea să-şi manifeste iubirea într-un mod încă şi mai profund, surprinzător chiar în faţa păcătosului pentru a oferi mereu posibilitatea convertirii şi a iertării.

Evanghelia completează această revelaţie - subliniază Benedict al XVI-lea . pentru că indică până la ce punct Dumnezeu şi-a arătat milostivirea sa. Evanghelistul Ioan reproduce expresia lui Isus din discuţia de noapte cu Nicodim: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). O frază din care reiese că în lume există răul, egoismul, răutatea, şi Dumnezeu ar putea veni să judece această lume, pentru a distruge răul, pentru a pedepsi pe cei care lucrează în întuneric. În schimb, afirmă Benedict al XVI-lea - el arată că iubeşte lumea, că iubeşte omul, în ciuda păcatului său, şi trimite ceea ce are mai preţios: pe Fiul său unul-născut, dăruindu-l lumii. Dar este pe cruce că iubirea milostivă a lui Dumnezeu atinge culmea sa. În misterul Crucii, sunt prezente cele trei Persoane divine: Tatăl care îl dăruieşte pe Fiul unul-născut pentru mântuirea lumii, Fiul care îndeplineşte până la capăt planul Tatălui; Duhul Sfânt - revărsat de Isus în momentul morţii - care vine să ne facă părtaşi ai vieţii divine, să ne transforme existenţa, pentru ca să fie animată de iubirea divină.

Benedict al XVI-lea revine apoi şi trasează vechiul parcurs de credinţă ce caracterizează această dieceză:
• Bogăţia acestui popor, bogăţia voastră, dragi sanmarinezi, a fost şi este credinţa, şi că această credinţă a creat o civilizaţie cu adevărat unică. Alături de credinţă, trebuie amintită absoluta fidelitate faţă de episcopul Romei, la care această Biserică a privit mereu cu devoţiune şi afecţiune; precum şi atenţia demonstrată faţă de marea tradiţie a Bisericii orientale şi devoţiunea profundă faţă de Fecioara Maria.

Misiunea voastră, adaugă Papa - simte că trebuie să se confrunte cu profunde şi rapide transformări culturale, sociale, economice, politice, care au determinat noi orientări şi modificat mentalitatea, obiceiurile şi sensibilitatea.
• Şi aici, în fapt, la fel ca în alte părţi, nu lipsesc dificultăţi şi obstacole, datorate mai ales unor modele hedoniste ce întunecă mintea şi riscă să anuleze orice moralitate. S-a insinuat tentaţia de a reţine că bogăţia omului nu este credinţa, dar puterea sa personală şi socială, inteligenţa sa, cultura şi capacitatea de a manevrare ştiinţifică, tehnologică şi socială a realităţii.

Apoi Pontiful a făcut aluzie la criza a nu puţine familii, agravată de fragilitatea difuză, psihologică şi spirituală a soţilor, precum şi oboseala simţită de mulţi educatori în a obţine continuitate formativă în tineri, condiţionaţi de multiple situaţii precare, prima înainte de toate aceea a rolului social şi posibilităţii de muncă.
• Îndemn credincioşii să fie ca un ferment în lume, arătându-vă atât la Montefeltro cât şi la San Marino creştini prezenţi, întreprinzători şi coerenţi.
Adresându-se apoi preoţilor, călugări şi călugăriţe, Papa a exprimat urarea că să trăiască mereu în cea mai cordială şi concretă comuniune bisericească, ajutând şi ascultând păstorul diecezan. Şi la voi - a adăugat. se simte urgenţa unei reînvieri a vocaţiilor la preoţie şi de consacrare specială. Papa a făcut apel la familii şi la tineri cerându-le să-şi deschidă sufletul cu un răspuns prompt la chemarea Domnului. Laicilor, în schimb, le-a parvenit apelul Papei, pentru ca să se angajeze activ în Comunitate astfel ca, pe lângă îndatoririle civice, politice, sociale, culturale să poată găsi timp şi disponibilitate pentru viaţa pastorală.

Tuturor sanmarinezilor Papa le-a adresat un important apel:
• Rămâneţi neclintit credincioşi patrimoniului construit de-a lungul secolelor sub impulsul marilor voştri patroni, Marino şi Leone.

La rugăciunea „Angelus”, tot pe Stadionul din Serravalle, Benedict al XVI-lea a amintit Beatificarea duminică în localitatea Dax, din Franţa a călugăriţei Marguerite Rutan, Fiică a Carităţii care în a doua jumătatea a secolului al 18-lea a lucrat cu mare angajare în Spitalul din Dax, dar că în tragicele persecuţii care au urmat după Revoluţia franceză, a fost condamnată la moarte pentru credinţa sa catolică şi fidelitatea faţă de Biserică. Papa a amintit de asemenea că luni este Ziua Mondială a Refugiatului şi că anul acesta se marchează 60 de ani de la adoptarea Convenţiei internaţionale care tutelează pe cei prigoniţi şi constrânşi să fugă din propriile ţări:
• Invit de aceea autorităţile civile şi orice persoană de bunăvoinţă să garanteze primirea şi condiţii demne de viaţă celor refugiaţi, în aşteptarea ca să se poată întoarce în Patrie în mod liber şi în siguranţă.

Densă şi plină de evenimente, a fost şi după amiaza vizitei lui Benedict al XVI-lea în dieceza de San Marino-Montefeltro, care în parte se află în teritoriul italian. După prânzul de la Casa San Giuseppe, din Valdragone, unde a întâlnit organizatorii locali ai vizitei, şi membrii Fundaţiei Internaţionale „Ioan Paul al II-lea”, Papa a sosit la ora 14.30 în Piaţa Republicii San Marino, unde a fost primit de Căpitanii regenţi; a intrat cu ei în Palatul public, unde îl aşteptau membrii Guvernului, Congresului şi Corpului diplomatic. Apoi la ora 18 a ajuns la Bazilica San Marino, pentru a venera relicvele Sfântului, după care s-a transferat cu elicopterul la Pennabilli, unde a vizitat catedrala şi întâlnit tineri diecezei - circa 4000 - moment, poate dintre cele mai intense, în Piaţa Vittorio Emanuele. Tinerii i-au prezentat Papei dificultăţile şi aşteptările lor, inclusiv în domeniul credinţei în situaţii care îi poartă departe de mesajul evanghelic, departe de învăţătura Bisericii, dar departe şi de societatea în care San Marino şi Montefeltro îşi au bazele seculare. Un grup de tineri i-au scris lui Benedict al XVI-lea o scrisoare pe care i-a înmânat-o unul dintre ei, Lorenzo Fleghi: „Noi vrem să facem un salt de calitate. Cerem Sfântului Părinte să ne ajute să facem acest salt, pentru ca „regresul” actual să devină un nou „progres”. Ne aşteptăm de la Papa, cuvinte de încredere pentru tineri, căci suntem criticaţi de toţi şi din toate părţile: că tinerii nu sunt concreţi, că nu conclud nimic. Există cineva care crede cu adevărat în noi, cineva foarte important care cunoaşte omul atât de bine şi crede în noi. Cuvintele Papei vor fi pentru noi cu adevărat utile.

Dar despre răspunsul Papei la întâlnirea cu tinerii din dieceza de San Marino- Montefeltro, în emisiunea viitoare.

Duminică seară, în fine ceremonia luării de rămas bun în jurul orei 20 şi întoarcerea în Vatican cu sosirea prevăzută pentru ora 21.

Aici serviciul audio:

rv/A.Lucaci