La audienţa generală, Papa a vorbit despre profetul Ilie: scopul princial al rugăciunii
este convertirea; unde dispare Dumnezeu, omul devine sclavul unor ideologii şi al
nihilismului
(RV - 15 iunie 2011)La absolutul lui Dumnezeu omul să răspundă cu o iubire
totală: este îndemnul stăruitor al lui Benedict al XVI-lea adresat miilor de credincioşi
prezenţi la audienţa generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru dedicată figurii
profetului Ilie. Papa a amintit că, într-o vreme în care Israel ceda seducţiei idolatriei,
Ilie a readus poporul în faţa propriului adevăr, purtându-l astfel la mântuire. Apoi,
Pontiful a avertizat că şi astăzi, acolo unde Dumnezeu dispare din orizontul vieţii,
omul devine rob al ideologiilor curente şi al nihilismului.
În istoria religioasă
a vechiului Israel, mare relevanţă au avut profeţii cu învăţătura şi predica lor.
Între ei, a subliniat Papa, se remarcă figura lui Ilie, ridicat de Dumnezeu pentru
ca să poarte poporul la convertire. Şi Ilie este unul din marii rugători prezenţi
în Sfânta Scriptură, de aceea Papa îl include în ciclul de cateheze dedicat rugăciunii.
Adevărata
credinţă şi idolatria. Pontiful s-a oprit asupra confruntării dintre profetul Ilie
şi cinstitorii lui Baal, în Israelul din secolul al IX-lea înainte de Cristos. Vorbind
în afara textului scris, Benedict al XVI-lea a explicat că şi astăzi, la fel ca în
urmă cu trei mii de ani, când omul se îndepărtează de Dumnezeu devine sclav: •
Unde dispare Dumnezeu omul cade în sclavia unor idolatrii, aşa cum au arătat în vremea
noastră regimurile totalitare cu robia lor de idolatrii, şi cum arată
şi diferite forme de nihilism, care îl fac pe om dependent de idoli, de idolatrii
şi îl robesc.
Papa amintit astfel cum pe vremea lui Ilie se crease în Israel
o situaţie de sincretism deschis, un amestec, după propriul gust, de religii, motiv
pentru care, pe lângă Domnul, poporul îl adora pe Baal, Tocmai pentru a demasca nechibzuinţa
şi absurditatea înşelătoare a unei asemenea atitudini, Ilie face să se adune poporul
lui Israel pe Muntele Carmel şi îl pune în faţa necesităţii de a alege între Domnul
şi Baal. "Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu,
urmaţi-l pe el! Şi dacă este Baal, urmaţi pe acela" (1Rg 18,21).
Şi,
aici, observă Pontiful, se evidenţiază realitatea înşelătoare a idolului: •
Închinarea la idol în loc să deschidă inima omului spre Alteritate, spre o
relaţie eliberatoare care permite să se iasă din spaţiul îngust al propriului
egoism pentru a se apropia de dimensiunile iubirii şi ale darului reciproc,
închide persoana în cercul exclusiv şi deznădăjduitor al
căutării de sine. Şi înşelăciunea este astfel încât, adorând idolul, omul se găseşte
constrâns la acţiuni extreme, în tentativa iluzorie de a-l supune propriei
voinţe.
Cu totul alta este în schimb atitudinea de rugăciune a lui Ilie
care cere poporului să se aproprie, şi să participe la lucrarea lui Dumnezeu: •
Scopul provocării lansate de el profeţilor lui Baal era acela de a readuce
la Dumnezeu poporul care rătăcea urmând idolii; de aceea el vrea ca Israel
să se unească cu el, devenind părtaş şi protagonist la rugăciunea sa şi la ceea cea
se întâmplă.
Pontiful a notat apoi că Ilie se adresează Domnului chemându-l
Dumnezeul Părinţilor, amintind astfel implicit promisiunile divine şi istoria Legământului
care l-a unit pe Domnul cu poporul său. Ilie se roagă, deci, ca Israel să rămână în
faţa propriului adevăr şi să facă alegerea de a-l urma numai pe Dumnezeu. Avertismentul
lui Ilie este actual şi astăzi: • La absolutul lui Dumnezeu, credinciosul
trebuie să răspundă cu o iubire absolută, totală, care angajează întreaga sa viaţă,
puterile sale, inima sa. Şi este tocmai pentru inima poporului său că
profetul cu rugăciunea sa imploră convertire.
În fine, Pontiful a amintit
prin exemplul profetului Ilie care este scopul adevărat al rugăciunii: • Scopul
principal al rugăciunii este convertirea: focul lui Dumnezeu care transformă
inima noastră şi ne face capabili să-l vedem pe Dumnezeu şi astfel să trăim potrivit
voineţi lui Dumnezeu şi să trăim pentru altul.
„Adevărata adoraţie
a lui Dumnezeu - a adăugat Papa Benedict - este a se dărui pe sine lui Dumnezeu şi
oamenilor; adevărata închinare este iubirea”, adoraţia care „nu distruge, ci reînnoieşte,
transformă”. În momentul saluturilor în diferite limbi adresate pelerinilor, Papa
a avut un gând pentru Misionarii şi Misionarele Consolatei, precum şi pentru Fiicele
Divinei Providenţe, angajaţi în aceste zile în respectivele Capitole generale. Apoi,
a adresat un salut plin de afecţiune tinerilor: • Dragi tineri, pentru
mulţi de o vârstă cu voi a început vacanţa, în timp ce pentru alţii acesta
este timp examene. Să vă ajute Domnul să trăiţi această perioadă cu seninătate
şi să trăiţi entuziasmul credinţei.
La terminarea audienţei generale, ca
de obicei, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Papa şi
continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor
de intrare. În final, Sfântul Părinte a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea
apostolică, extinzând-o bucuros şi la cei care pe calea undelor o primesc în spirit
de credinţă.