La audienţa generală, Papa a vorbit despre profetul Ilie: scopul princial al rugăciunii este convertirea; unde dispare Dumnezeu, omul devine sclavul unor ideologii şi al nihilismului

(RV - 15 iunie 2011) La absolutul lui Dumnezeu omul să răspundă cu o iubire totală: este îndemnul stăruitor al lui Benedict al XVI-lea adresat miilor de credincioşi prezenţi la audienţa generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru dedicată figurii profetului Ilie. Papa a amintit că, într-o vreme în care Israel ceda seducţiei idolatriei, Ilie a readus poporul în faţa propriului adevăr, purtându-l astfel la mântuire. Apoi, Pontiful a avertizat că şi astăzi, acolo unde Dumnezeu dispare din orizontul vieţii, omul devine rob al ideologiilor curente şi al nihilismului.

În istoria religioasă a vechiului Israel, mare relevanţă au avut profeţii cu învăţătura şi predica lor. Între ei, a subliniat Papa, se remarcă figura lui Ilie, ridicat de Dumnezeu pentru ca să poarte poporul la convertire. Şi Ilie este unul din marii rugători prezenţi în Sfânta Scriptură, de aceea Papa îl include în ciclul de cateheze dedicat rugăciunii.

Adevărata credinţă şi idolatria. Pontiful s-a oprit asupra confruntării dintre profetul Ilie şi cinstitorii lui Baal, în Israelul din secolul al IX-lea înainte de Cristos. Vorbind în afara textului scris, Benedict al XVI-lea a explicat că şi astăzi, la fel ca în urmă cu trei mii de ani, când omul se îndepărtează de Dumnezeu devine sclav:
• Unde dispare Dumnezeu omul cade în sclavia unor idolatrii, aşa cum au arătat în vremea noastră regimurile totalitare cu robia lor de idolatrii, şi cum arată şi diferite forme de nihilism, care îl fac pe om dependent de idoli, de idolatrii şi îl robesc.

Papa amintit astfel cum pe vremea lui Ilie se crease în Israel o situaţie de sincretism deschis, un amestec, după propriul gust, de religii, motiv pentru care, pe lângă Domnul, poporul îl adora pe Baal, Tocmai pentru a demasca nechibzuinţa şi absurditatea înşelătoare a unei asemenea atitudini, Ilie face să se adune poporul lui Israel pe Muntele Carmel şi îl pune în faţa necesităţii de a alege între Domnul şi Baal. "Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-l pe el! Şi dacă este Baal, urmaţi pe acela" (1Rg 18,21).

Şi, aici, observă Pontiful, se evidenţiază realitatea înşelătoare a idolului:
• Închinarea la idol în loc să deschidă inima omului spre Alteritate, spre o relaţie eliberatoare care permite să se iasă din spaţiul îngust al propriului egoism pentru a se apropia de dimensiunile iubirii şi ale darului reciproc, închide persoana în cercul exclusiv şi deznădăjduitor al căutării de sine. Şi înşelăciunea este astfel încât, adorând idolul, omul se găseşte constrâns la acţiuni extreme, în tentativa iluzorie de a-l supune propriei voinţe.

Cu totul alta este în schimb atitudinea de rugăciune a lui Ilie care cere poporului să se aproprie, şi să participe la lucrarea lui Dumnezeu:
• Scopul provocării lansate de el profeţilor lui Baal era acela de a readuce la Dumnezeu poporul care rătăcea urmând idolii; de aceea el vrea ca Israel să se unească cu el, devenind părtaş şi protagonist la rugăciunea sa şi la ceea cea se întâmplă.

Pontiful a notat apoi că Ilie se adresează Domnului chemându-l Dumnezeul Părinţilor, amintind astfel implicit promisiunile divine şi istoria Legământului care l-a unit pe Domnul cu poporul său. Ilie se roagă, deci, ca Israel să rămână în faţa propriului adevăr şi să facă alegerea de a-l urma numai pe Dumnezeu. Avertismentul lui Ilie este actual şi astăzi:
• La absolutul lui Dumnezeu, credinciosul trebuie să răspundă cu o iubire absolută, totală, care angajează întreaga sa viaţă, puterile sale, inima sa. Şi este tocmai pentru inima poporului său că profetul cu rugăciunea sa imploră convertire.

În fine, Pontiful a amintit prin exemplul profetului Ilie care este scopul adevărat al rugăciunii:
• Scopul principal al rugăciunii este convertirea: focul lui Dumnezeu care transformă inima noastră şi ne face capabili să-l vedem pe Dumnezeu şi astfel să trăim potrivit voineţi lui Dumnezeu şi să trăim pentru altul.

„Adevărata adoraţie a lui Dumnezeu - a adăugat Papa Benedict - este a se dărui pe sine lui Dumnezeu şi oamenilor; adevărata închinare este iubirea”, adoraţia care „nu distruge, ci reînnoieşte, transformă”. În momentul saluturilor în diferite limbi adresate pelerinilor, Papa a avut un gând pentru Misionarii şi Misionarele Consolatei, precum şi pentru Fiicele Divinei Providenţe, angajaţi în aceste zile în respectivele Capitole generale. Apoi, a adresat un salut plin de afecţiune tinerilor:
• Dragi tineri, pentru mulţi de o vârstă cu voi a început vacanţa, în timp ce pentru alţii acesta este timp examene. Să vă ajute Domnul să trăiţi această perioadă cu seninătate şi să trăiţi entuziasmul credinţei.

La terminarea audienţei generale, ca de obicei, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Papa şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final, Sfântul Părinte a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică, extinzând-o bucuros şi la cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: