Benedict al XVI-lea către ambasadorul Siriei: o mai mare libertate, în deplinul respect
al persoanei; „Nu!” acţiunilor unilaterale pentru Orientul Mijlociu
(RV – 9 iunie 2011) Un discurs deosebit de semnificativ cel adresat de Benedict
al XVI-lea noului ambasador al Siriei pe lângă Sfântul Scaun. Un discurs în
care Papa se opreşte asupra revoltelor din ţările arabe şi asupra situaţiei dificile
din Orientul Mijlociu. Mai multe amănunte în serviciul realizat de Alessandro
Gisotti, de la redacţia noastră centrală:
• „Evenimentele petrecute în ultimele
luni în ţările arabe din zona mediteraneană „exprimă dorinţa unui viitor mai bun
în domeniul economiei, al justiţiei, al libertăţii şi al participării la viaţa publică”:
astfel a subliniat Benedict al XVI-lea în discursul către ambasadorul Siriei, Hussam
Edin Aaala. Aceste evenimente, a mai spus, „arată şi cât este de urgentă necesitatea
unei autentice reforme în viaţa politică, economică şi socială”. În acelaşi timp,
observă Pontiful, ar fi cât se poate de dorit ca aceste evoluţii să nu se realizeze
în termeni de intoleranţă, de discriminare, de conflict şi, cu atât mai puţin, în
termeni de violenţă”. Dimpotrivă, îndeamnă Sfântul Părinte, evoluţiile să aibă loc
„în respectul absolut al adevărului, al coexistenţei, al drepturilor legitime ale
persoanelor şi colectivităţii” şi „sub semnul reconcilierii”. Acestea sunt principiile
care „trebuie să ghideze autorităţile, ţinând cont atât de aspiraţiile societăţii
civile cât şi de presiunile internaţionale”, a insistat Sfântul Părinte.
În
acelaşi timp, Benedict al XVI-lea a avertizat privind situaţia din Orientul Mijlociu
care necesită „găsirea unei soluţii globale pentru a face să progreseze iniţiativele
de pace în regiune”. Această soluţie, subliniază, trebuie să fie „rodul unui compromis”
între părţi „şi nu a unei alegeri unilaterale impusă cu forţa” şi care „nu rezolvă
nimic”. Şi, remarcând insuficienţa „soluţiilor parţiale şi unilaterale” îndeamnă
la a fi conştienţi de „suferinţele tuturor populaţiilor din Orientul Mijlociu” şi
atenţionează asupra necesităţii de a adopta o abordare deliberat globală care să nu
excludă nici una din părţi din procesul de căutare a unei soluţii negociate care să
ţină cont de aspiraţiile şi de interesele legitime ale diverselor popoare”.