Un grup de 1400 de ţigani vor fi primiţi sâmbătă în audienţă de Benedict al XVI-lea
RV 08 iun 2011.Sâmbătă, 11 iunie, Sfântul Părinte
va primi în Vatican circa 1400 de ţigani europeni, cu ocazia pelerinajului lor la
Roma pentru a marca 75 de ani de la martiriul Fericitului Ceferino Giménez Malla,
ţigan de origine spaniolă martirizat pentru credinţă, de la a cărui naştere se împlinesc
150 de ani.
Se estimează că în întreaga lume există circa 36 de milioane
de ţigani, din care 18 milioane trăiesc în India, 15 milioane în Europa şi peste 2
milioane pe continentul american.
Pelerinajul este organizat de Consiliul
pontifical pentru pastoraţia migranţilor şi itineranţilor, în colaborare cu fundaţia
"Migrantes" a Conferinţei episcopilor italieni (CEI), Dieceza de Roma şi Comunitatea
Sfântul Egidiu.
Redacţia centrală l-a contactat pe preşedintele Comunităţii
Sfântul Egidiu, prof. Marco Impagliazzo: • "Este prima dată în istorie
când un papă primeşte chiar la Vatican, la Sfântul Petru, la mormântul sfântului apostol,
pe romi, sinti şi toţi cei care se recunosc în populaţiile ţiganilor. Cred că este
un fapt de înaltă semnificaţie, nu doar istorică, pentru că dă dovadă că Biserica
iubeşte ţiganii, că Papa iubeşte ţiganii şi că Biserica vrea ca ei să fie recunoscuţi
ca minoritate europeană, cu drepturile şi obligaţiile lor. Gestul Papei are o valoare
foarte importantă într-un moment în care se verifică numeroase episoade anti-ţigăneşti
în multe Ţări europene. Tema primirii populaţiei rom, de exemplu, este întotdeauna
la ordinea zilei. Dar audienţa ţiganilor la Sanctitatea Sa Benedict al XVI-lea are
şi o semnificaţie particulară, pentru că ţiganii sunt în proces de schimbare şi arată
dorinţa de integrare în societăţile noastre europene. Prin urmare cred că Biserica
Catolică, prin această audienţă, înţelege să sprijine această schimbare din istoria
ţiganilor care în mare majoritate nu se mai simt nomazi dar îşi exprimă dorinţa de
integrare".
În cadrul audienţei la Benedict al XVI-lea, arhiepiscopul
Vegliò va prezenta angajamentul crescând nu numai al Bisericii faţă
de ţigani, dar şi al ţiganilor faţă de Biserica Catolică, unde îşi află izvorul de
credinţă şi sprijinul cel mai fidel pentru o existenţă marcată deseori de marginalizare
şi neîncredere. • "În multe Ţări europene, inclusiv în Italia, există o
apropiere tot mai mare între ţigani, romi şi viaţa Bisericii, prin frecvenţa la catehism,
la Sfintele Taine. Vor fi prezente la audienţa cu Papa şi câteva călugăriţe care provin
din aceste grupuri etnice, alături de câţiva preoţi şi diaconi care vor primi în curând
taina preoţiei. Va fi evidenţiată şi prezenţa acestor persoane consacrate din rândul
populaţiei rom în interiorul Bisericii Catolice. Acest fapt nu este cunoscut de toţi
şi este just să fie scos în evidenţă".
Sfântului Părinte îi va fi prezentată
şi mărturia unei ţigănci catolice, care a supravieţuit detenţiei din lagărele de concentrare
de la Auschwitz-Birkenau şi Bergen-Belsen. • "Este vorba de Ceija Stoika,
o femeie care a îndurat multe suferinţe. Ea făcea parte dintr-o familie lărgită de
200 de persoane din care doar şase au supravieţuit războiului şi exterminării. Ceija
Stoika este de origine austricaă şi a fost deportată la vârsta de 9 ani la Auschwitz
şi apoi la Bergen-Belsen. Această mărturie vrea să amintească Europei să nu uite de
durerea de la Auschwitz, subliniind totodată faptul că lagărele de concentrare nu
mai există dar, după limbajul ei poetic, acestea doar au adormit. Deci, trebuie să
continuăm a fi vigilenţi împotriva oricărei forme de rasism, antisemitism şi discriminări
anti-ţigăneşti.
S-a spus că mai multe Ţări au început să adopte măsuri
menite să sprijine integrarea pozitivă a grupurilor de ţigani. În ce măsură este valabilă
această observaţie? Răspunde prof. Marco Impagliazzo, preşedintele Comunităţii Sfântul
Egidiu: • "La nivel european există de acum convingerea că trebuie mers
în direcţia integrării, şi pentru faptul că dacă nu există integrare iar aceste persoane
vor continua să trăiască la marginea societăţii, vor fi mereu probleme, vor mereu
respinse sau ei înşişi vor face greutăţi în aplicarea legilor noastre. În opinia mea,
afirmă prof. Impagliazzo, adevărata revoluţie astăzi în Europa este posibilă în funcţie
de modul în care vor fi trataţi copiii romilor. E clar că prima şi cea mai mare formă
de integrare pentru aceste populaţii este atunci când copiii merg la şcoală, când
copiii romilor învaţă, sunt şcolarizaţi. Acest fapt le permite să aibă un viitor!
(...) Aceste populaţii încep să-şi schimbe modul de gândire: ei înşişi nu mai vor
să fie nomazi şi caută o anumită formă de stabilitate, la care deseori nu ajung din
cauza lipsei de documente. Trebuie să ne aducem aminte că mii de persoane cu astfel
de probleme, mai ales din fosta Jugoslavie, au fugit din cauza unui război, a războiului
din Balcani şi din Kosovo. Cu alte cuvinte, e vorba de o suferinţă care trebuie înţeleasă".