Papa: Croaţia în Uniunea Europeană să apere primatul creştin al omului de raţionalismul abstract şi birocraţie

(RV - 4 iunie 2011) Un popor care trăieşte credinţa “cu inima” şi care priveşte “cu mare bucurie” şi cu anumite precauţii, la intrarea propriei Ţări în Uniunea Europeană. Sunt cele două imagini pe care sâmbătă dimineaţă Benedict al XVI-lea le-a donat neamului croat, în timpul tradiţionalei întâlniri cu ziariştii la bordul avionului în zbor spre Zagreb. Papa a răspuns la trei întrebări ale jurnaliştilor care i-au cerut şi o reflecţie despre Fericitul cardinal Stepinac.

„Noi nu suntem Balcani, dar suntem Mitteleuropa”. Există mai mult orgoliu în cuvintele cardinalilor croaţi Sipac, Kuharic, Posanic, pe care Benedict al XVI-lea îi citează în faţa ziariştilor, care îl întreabă despre Croaţia şi despre intrarea ei în Uniunea Europeană. Există în acele cuvinte conştiinţa unei ţări care - recunoaşte Papa - se situează în locul care „istoric şi cultural” a fost mereu „în centrul Europei, al istoriei şi culturii sale”. De aceea, Pontiful reţine „că sentimentul predominant este acela de bucurie”, pentru ajungerea în acele structuri comunitare care astăzi exprimă noua unitate continentală. Şi cu toate acestea, observă cu realism Benedict al XVI-lea:
• Se poate percepe şi un anumit scepticism dacă un popor numeric nu mare intră în această Europă deja făcută şi deja constituită. Se poate înţelege că poate există o teamă de o birocraţie centralistă prea puternică, de o cultură raţionalistă, care nu ţine cont în mod suficient de istoria, de bogăţia istoriei şi de bogăţia diversităţii istorice. Mi se pare că tocmai aceasta poate fi şi misiunea acestui popor, care intră acum: aceea de a se reînnoi în unitate în diversitate. Identitatea europeană este o identitate proprie în bogăţia diferitelor culturi care converg în credinţa creştină, în marile valori creştine.

Rădăcinile creştine sunt inima acestei chestiuni. Papa a formulat urarea ca „în procesul reciproc de a da şi de a avea „reprezentat de intrarea în Uniunea Europeană - Croaţia poate întări, „împotriva unui raţionalism abstract” „realitatea istorică” şi „bogăţia” care îi provin dintr-o cultură impregnată de Evanghelie. Acea cultură, evidenţiată imediat de Benedict al XVI-lea în primul răspuns, când a reevocat cele două vizite efectuate în Croaţia pe când era cardinal. Am văzut, a spus, o evlavie populară „foarte asemănătoare cu cea din ţinuturile mele” şi o credinţă realmente întrupată:
• O credinţă trăită din inimă, unde supranaturalul devine natural şi naturalul este iluminat de supranatural. Şi astfel am văzut şi trăit această Croaţie, cu milenara sa istorie catolică, mereu foarte aproape de Sfântul Scaun…Am văzut că aici există o fraternitate foarte profundă în credinţă, în voinţa de a sluji pe Dumnezeu pentru om, în umanismul creştin. În acest sens, mi se pare, există o legătură naturală în această catolicitate adevărată, care e deschisă tuturor şi care transformă lumea, sau care vrea să transforme lumea după planul lui Dumnezeu.

Al treilea răspuns dat reporterilor la bordul avionului a fost un portret succint şi intens al cardinalului Stepinac. Amintind cum ,mai întâi împotriva regimului ustaşilor, manevrat de Hitler, şi apoi împotriva regimului comunist, Fericitul Stepinac a combătut împotriva a două ideologii inumane şi apărat „adevăratul umanism”, acela care depinde de prezenţa lui Dumnezeu, care dă omului demnitatea sa. Pe scurt, a încheiat Benedict al XVI-lea, destinul Fericitului Stepinac se poate sintetiza…
• în două lupte diferite şi contrastante şi tocmai în această decizie pentru adevăr împotriva spiritului timpurilor, acest adevărat umanism care vine din credinţa creştină, este un mare exemplu nu numai pentru croaţi, dar pentru noi toţi.