Papa către Congregaţia Mariană din Regensburg: a fi catolici înseamnă a fi mariani
(RV - 28 mai 2011) Benedict al XVI-lea a primit sâmbătă dimineaţă în Vatican câţiva
dintre membrii Congregaţiei mariane de bărbaţi din oraşul german Regensburg.
O audienţă care i-a oferit Papei prilejul de a se opri asupra legăturii profunde
cu Preasfânta Fecioară Maria. Papa a amintit că, la vârsta de 14 ani, a fost primit
de Congregaţie în anii întunecaţi în care Hitler domina peste o mare parte a Europei
şi părea incert viitorul Creştinismului pe continent. Apoi, s-a oprit asupra figurii
Fecioarei Maria „marea credincioasă” care ne arată calea Domnului şi a afirmat: „A
fi catolici înseamnă a fi mariani”.
Aşadar, o întâlnire sub semnul Mariei,
marcată de emoţionante amintiri personale. Benedict al XVI-lea a amintit înainte
de toate în ce context, în urmă cu 70 de ani, a fost primit de Congregaţia mariană
din Traunstein. Erau „vremuri întunecate”, „era războiul”: • "Hitler hatte hintereinander
Polen, Dänemark..." Hitler, a spus Papa, “subjugase una după alta Polonia, Danemarca,
Statele Benelux, Franţa” şi tocmai în această perioadă, în urmă cu 70 de ani, ocupase
Iugoslavia şi Grecia. „Părea - a observat Pontiful - că continentul era în mâinile
acestei puteri care punea sub senul întrebării viitorul creştinismului“.
A
destăinuit astfel că, puţin după ce a fost primit în seminar, începuse războiul împotriva
Rusiei şi deci Congregaţia fusese „împrăştiată în cepe patru vânturi”. Ea, a afirmat,
dispăruse doar în exterior, căci a rămas, „ca realitate interioară a vieţii”. Şi aceasta,
a amintit Benedict al XVI-lea „pentru că dintotdeauna a fost clar că nu poate exista
catolicism fără o atitudine mariană, că a fi catolici înseamnă a fi mariani, că iubirea
faţă de Maria înseamnă că în Mamă şi prin Mamă îl găsim pe Domnul”. Continuând firul
amintirilor, Papa a dezvăluit că după război, „mariologia care se învăţa în universităţile
germane era un pic aspră şi sobră”. O situaţie, a adăugat, care cred „nu s-a schimbat
mult”. Dar a indicat apoi care este esenţialul când ne referim la Maria: credinţa
ei. • "Selig, die du geglaubt hast!..." Fericită tu care ai crezut!”, cu
cuvintele Elisabetei Papa a subliniat că Maria “este marea credincioasă”, “a concretizat
credinţa lui Abraham în credinţa în Isus Cristos, indicându-ne astfel nouă tuturor
calea credinţei”. Maria, „ne-a arătat curajul de a se încrede în acel Dumnezeu care
se dă în mâinile noastre, bucuria de a fi martorii săi”. Nu a lipsit nici o referinţă
la „hotărârea” Mamei „de a rămâne tare atunci când toţi au fugit”, „curajul ei de
a sta de partea Domnului când el părea pierdut şi tocmai în felul acesta să dea acea
mărturie care a dus la evenimentul Paştelui”.
Papa a afirmat că, în special
în timpul vizitelor „ad limina” a episcopilor, a putut să-şi dea seama cum
persoanele se încredinţează Mariei, o iubesc şi prin ea „învaţă să-l cunoască, să-l
înţeleagă şi să-l iubească pe Cristos”. Învaţă, a mai spus, să perceapă că Maria continuă
„să-l aducă lumii pe Domnul”. să-l poarte pe Cristos în lume. Papa a exprimat bucurie
aflând că şi astăzi, în Bavaria sa, există 40 de mii de persoane care fac parte din
Congregaţii marian2 care „dau mărturie Domnului în ceasurile dificile ca şi în cele
fericite”. Prin această mărturie, a conclus Papa, demonstraţi că „credinţa nu aparţine
trecutului, dar că deschide mereu spre un azi” şi „mai cu seamă spre un mâine”.