Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată: a repetat Papa la concertul oferit în Vatican de preşedintele Ungariei

(RV - 28 mai 2011) “Un artist cu adevărat european, unul dintre cei mai mari pianişti din toate timpurile”. Benedict al XVI-lea a vorbit astfel despre Ferenc Liszt cu ocazia concertului pe care preşedintele Republicii Ungaria Pál Schmitt l-a oferit Papei vineri seară 27 mai în Vatican cu ocazia preşedinţiei ungare a Consiliului Uniunii Europene şi a bicentenarului naşterii compozitorului. Erau prezenţi mai mulţi exponenţi ai guvernului ungar, între care premierul Viktor Orban.

Un moment în care inima a fost invitată să se ridice la înălţimea lui Dumnezeu. Benedict al XVI-lea a salutat astfel concertul executat pentru el de Orchestra Filarmonică Ungară, de Grupul Coral Naţional şi de tenorul István Horváth. În deschidere, trei compoziţii de Liszt reelaborate de maestrul şi dirijorul orchestrei Zoltan Kocsis: Marşul festiv pentru aniversarea naşterii lui Goethe, Valea li Obermann şi Ave Maria, piese în care în diversitatea timbrului, arcuri, instrumente de suflat, din lemn şi alamă, se armonizează trezind în cine ascultă - a relevat Papa - o vastă gamă de sentimente: de la bucurie la sărbătoresc, de la marş la provocarea gândirii, până la rugăciune.
A urmat executarea Psalmului 13 de Liszt:
• Marele muzician maghiar mai mult l-a rostit rugându-se decât l-a compus, sau mai bine spus, l-a recitat ca rugăciune înainte de a-i comune melodia.

În fapt, Psalmul a fost compus în timpul unei perioade de intensă reflecţie spirituală a compozitorului maghiar din secolul al 19-lea care - a amintit Papa - a primit ordinele minore, premergătoare celor majore până la preoţie. Rugătorul este asediat de duşman iar Dumnezeu pare absent. Rugăciunea este plină de nelinişte. Herr, wie lange? Până când Doamne? Repetă psalmistul cu mare insistenţă:
• Dar Dumnezeu nu părăseşte. Psalmistul ştie aceasta, la fel şi Liszt, ca om de credinţă, o ştie. Din zbuciumul sufletesc se naşte o rugă stăruitoare plină de încredere ce sfârşeşte în bucurie.

Muzica se transformă, a continuat Papa, într-un „imn de încredinţare totală lui Dumnezeu, care nu trădează niciodată, niciodată nu uită, niciodată nu ne lasă singuri.

Aici serviciul audio:

rv/A.Lucaci