2011-05-28 16:17:48

"Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele": Consideraţii omiletice la Duminica a VI-a a Paştelui, A


(RV - 28 mai 2011) E Ziua Domnului. În această a şasea Duminică a Paştelui, Liturghia ne propune pasajul din Evanghelia după Sfântul Ioan în care Isus le spune ucenicilor săi:
"Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele, iar eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Apărător vă va da vouă, ca să fie cu voi pentru totdeauna. El este Duhul adevărului pe care lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte (In 14, 15-17a).

Iată însă textul întreg proclamat la Liturghia duminicală:
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,15-21:

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 15 "Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele, 16 iar eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Apărător vă va da vouă, ca să fie cu voi pentru totdeauna. 17 El este Duhul adevărului pe care lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte; însă voi îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi pentru că este în voi. 18 Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. 19 Peste puţin timp, lumea nu mă va mai vedea; însă voi mă veţi vedea, pentru că eu sunt viu şi voi de asemenea veţi fi vii. 20 În ziua aceea veţi recunoaşte că eu sunt în Tatăl meu, că voi sunteţi în mine şi eu în voi. 21 Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu, şi mă voi arăta lui.

Comentează părintele carmelit Bruno Secondin, profesor de Teologie spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma:
Promisiunea Apărătorului, ca susţinător şi garant al iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, şi reciprocitatea în iubirea care îi uneşte pe Tatăl şi pe Fiul, şi care ne implică şi pe noi toţi: acestea sunt cele două aspecte ale credinţei noastre puse în evidenţă de puţinele versete ale Evangheliei de azi.

Nu o viaţă alcătuită din formalităţi şi rituri, nu un creştinism bazat pe atitudini şi precepte, nici o doctrină compactă şi sofisticată. Dar o relaţie deschisă, bogată în comuniune şi fidelitate reciprocă. „Cine mă iubeşte pe mine va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu, şi mă voi arăta lui” (In 14,21) - asigură Isus. Deci nu interdicţii sau impuneri cu forţa, ci doar iubire şi chiar fuziune. Să ne amintim aceasta atunci când măsurăm şi evaluăm identitatea creştină pornind de la participarea la rituri şi prin observarea unor precepte şi tradiţii; să nu Afacem din creştinism o religie de obişnuinţe şi exteriorizări sacre. Esenţa identităţii creştine şi orizonturile misiunii stau mai degrabă în capacitatea de a iubi, de a se lăsa iubiţi de Tatăl, de a semăna iubire, dialog, comuniune. Pe această stradă, spre acest mod de a gândi ne poartă Duhul, Mângâietorul. Însă lumea nu înţelege aceasta, pentru că nu vrea să cunoască adevărul, dimpotrivă i se opune prin propriile idolatrii şi o sumedenie de inepţii, egoisme şi alienări. Nouă ne revine să trăim în mijlocul acestor ambiguităţi, dând mărturie - cum aminteşte apostolul Petru azi în prima sa Scrisoare - „despre speranţa care este în noi”. O speranţă vie, o certitudine senină, o bucurie tainică.

Duhul lui Cristos. Peste cei care se găsesc în situaţii dificile sau disperate, convinşi că sunt doborâţi de viaţă - şi se poate întâmpla oricui, cel puţin uneori, coboară cuvântul lui Isus aducător de mângâiere: „Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi” (In 14, 18); şi eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Apărător vă va da vouă, ca să fie cu voi pentru totdeauna (In 14, 16).

Tradiţia biblică cunoaşte un personaj cu rolul de apărător, care, de cele mai multe ori era un om cinstit, cu vază şi apreciat. Acesta obişnuia să stea alături de cel acuzat, îmbărbătându-l cu prezenţa sa tăcută şi demnă”.

Înainte de a pleca din această lume la Tatăl, Isus le-a promis ucenicilor pe Duhul său, care să rămână cu ei pentru totdeauna. În acea zi, când se va întâmpla, se va schimba cu totul viaţa voastră.

Ne întrebăm: „Dar când se va întâmpla? Şi ce va trebui să facem pentru ca aceasta să se întâmple?”.

Răspunsul lui Isus, prezent şi în Evanghelia de azi, este următorul: „E necesar ca să vă eliberaţi de modul de gândire şi de viaţă al acestei lumi, care nu poate înţelege ce înseamnă Duhul lui Dumnezeu pentru că nu-l poate primi”.
Fireşte nu înseamnă a se izola de lume pe un munte sau într-un pustiu pentru a scăpa de pestilenţele ideologice şi morale sau de dezvoltarea tehnologică fără răgaz din timpul nostru. În Evanghelia după Ioan cuvântul „lume” indică tot ceea ce se opune lui Dumnezeu, motiv pentru care cine trăieşte „în lume şi din cele ale lumii” este unul care l-a expulzat pe Dumnezeu din viaţa sa şi de aceea nu este în stare să-l primească în sine pe Duhul lui Dumnezeu care îl poate salva.

Păziţi poruncile mele. Însă lucrurile nu sunt atât de simple: delimitarea de aici încolo, este Dumnezeu şi de aici încolo este lumea, este clară doar în aparenţă. Linia de separare dintre Dumnezeu şi tot ceea ce i se opune trece prin inima fiecărui om, şi în consecinţă şi prin inima fiecărui creştin. De aceea Isus precizează că sunt ucenici ai săi doar cei care observă poruncile sale, şi ştim că în Evanghelia după Ioan, prin porunci se înţeleg preceptele iubirii.
Şi nu e uşor a le observa. Este mai uşor să le proclami, să afirmi că ele sunt baza oricărei relaţii adevărate dintre om şi Dumnezeu, ca apoi să le pui de o parte lăsând să triumfe în împrejurările concrete ale vieţii, indiferenţa şi egoismul, care sunt contra-poruncile lumii.
Ucenicilor lui Isus, nouă creştinilor, ne este dat să trăim într-o asemenea lume şi în aceasta apostolul Petru ne spune stăruitor şi clar: „fiţi gata oricând să daţi răspuns potrivit celor care vă întreabă despre nădejdea voastră” (1Pt 3,15).
Şi nu este o misiune uşoară. Înseamnă a da orientare spirituală unei lumi ce tinde spre materialismul absolut. De aceea Isus le-a spus apostolilor că nu vor putea face aceasta singuri. Şi le-a trimis pe Duhul său, despre care vom vorbi după 15 zile, la Rusalii. Până atunci să rămânem în dialog permanent cu Domnul înviat asemenea celor doi ucenici în drum spre Emaus, recunoscându-l ca şi ei la frângerea pâinii. Duminică plăcută iubiţi ascultători.

(RV - A. Lucaci - 28 mai 2011)

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.