(RV - 17 mai 2011) La 17 mai, Biserica celebrează comemorarea liturgică
a Sfântului Pascal Baylon - păstor şi călugăr, Spania, anii vieţii 1540-1592.Este unul dintre acei fraţi călugări franciscani. smeriţi şi înţelepţi, iubiţi
de credincioşi aşa cum era şi fratele Ieremia Valahul, care recunosc în ei fidelitatea
faţă de Evanghelie şi trăirea aproape de cei simpli şi dezmoşteniţi ai acestei lumi.
S-a născut în localitatea Torre Hermosa în provincia Aragonia în 1540. În
copilărie ducea la păscut mica turmă a familiei. Profita de această îndeletnicire
pentru a se reculege în rugăciune şi meditaţie. Mai târziu se transferă în oraşul
Valencia, unde un vechi proprietar de pământ îl ia la sine şi ţine atât de mult la
el încât vrea să-l adopte, lăsându-i ca moştenire toate avuţiile sale. Sărac în realitate,
Pascal alege sărăcia de bună voie. Refuză şi în 1564 intră în mănăstirea Doamna Noastră
de Loreto. Acolo i se oferă ocazia să devină preot, dar, de această dată alege smerenia,
umilinţa. Rămâne simplu călugăr căruia îi sunt încredinţate ocupaţiile cele mai umile:
portar, grădinar, bucătar şi frate însărcinat să strângă pomană pentru mănăstire.
El împlineşte aceste ocupaţii cu devotament şi cu o sfântă indiferenţă.
Este
un devotat al Euharistiei, un susţinător convins al prezenţei reale a lui Isus în
ostia consacrată. În umilinţa sa, Pascal, devine unul dintre protagoniştii răspândirii
evlaviei euharistice în vremea reformei catolice. În 576 este trimis în Franţa pentru
a duce o scrisoare urgentă superiorului general. În timpul călătoriei traversează
regiuni întregi controlate de calvinişti. Chiar cu preţul vieţii, mărturiseşte credinţa
în prezenţa reală a lui Isus. Nici doct, nici strălucit, avea înţelepciunea sfinţilor.
De aceea sfatul lui era căutat de cei simpli ca şi de cei mari, deoarece vorbea despre
Dumnezeu ca unul care trăia din Dumnezeu. A murit în 1592.
Denumit „serafimul
euharistic”, este patron ceresc al asociaţiilor şi congreselor euharistice.