Doctrina socială a Bisericii şi rolul protagonist al laicilor pentru a răspunde noilor provocări sociale

(RV - 17 mai 2011) Evanghelizarea domeniului social, noi disparităţi, bunuri comune, politici ale muncii: aceste sunt subiecte examinate de peste 200 de delegaţi din toată lumea, convocaţi la Roma de Consiliul Pontifical al Dreptăţii şi Păcii pentru a anima Congresul deschis luni pe tema „Dreptate şi globalizare”. Trei zile de lucru, 16-18 mai, menite să valorizeze Doctrina socială pornind de la enciclica lui Ioan al XXIII-lea „Mater et Magistra” până la enciclica lui Benedict al XVI-lea „Caritas in Veritate”.

Cu noi, cardinalul Peter Kodwo Appiah Turrkson, preşedintele departamentului pontifical “Iustitia et Pax”.
• Au trecut 50 de ani de la promulgarea aceste Enciclice a lui Ioan al XXIII-lea. Ca toate enciclicele, şi aceasta îşi avea rădăcinile în social. În acea perioadă, se puteau deja releva marile schimbări în domeniul ştiinţei, al tehnicii; se trecea şi la cucerirea spaţiului…Era şi perioada în care multe Ţări din aşa-zisa Lume a Tereia obţinuseră independenţa de ţările colonizatoare. Preocuparea cuprinsă în această enciclică era ca nu cumva, după ce le-au acordat independenţa, aceste ţări să se întoarcă acum pentru o nouă colonizare, care consista în luarea sub control al materiilor prime, a resurselor acestor ţări. Şi din păcate tocmai asta s-a verificat.

Şi, în fapt, multe probleme au rămas aceleaşi şi după 50 de ani…
• În acest sens, Enciclica a fost profetică. Şi agricultura s-a găsit într-o perioadă de mecanizare: Enciclica invoca un preţ adecvat, preţul just al produselor încât cultivatorii să nu aibă de suferit din cauza inegalităţii preţurilor. Astăzi, avem aceeaşi problemă. Agricultura în America şi în Europa este subvenţionată de Stat. Ţările sărace din Africa şi din Asia, în schimb, nu sunt subvenţionate. Cum pot deci să devină competitive la nivel de produse şi preţuri? Unele din aceste probleme sunt reale şi azi, însă există multe iniţiative ce dovedesc că nu totul e pierdut, pentru că chiar dacă soluţia nu este vizibilă imediat, învăţămintele Doctrinei sociale ale Bisericii pot fi mereu puse în practică. Există întreprinzători care aparţin la UNIAPAC - Union Internationale des Associations Patronales Catholiques, Uniunea Internaţională a Asociaţiilor Patronale Catolice - şi vor să mărturisească credinţa prin întreprinderile lor: există tentative în jurul nostru. De exemplul se demonstrează cum se poate transforma comunităţii în sat prin energia solară; este o iniţiatică într-u cătun din Mexic, o iniţiativă italiană, care a schimbat viaţa satului…Sunt numeroase mici iniţiative şi în acest Congres vrem să spunem doar acest lucru.

Adică, să daţi optimism?
• Desigur, şi aceasta. Dar mai ales că schimbarea este posibilă, că învăţătura Doctrinei sociale a Bisericii este aplicabilă. E nevoie de o mică schimbare a inimii pentru a face ca toate acestea să devină o experienţă universală. Şi de aceea ne-am reunit.

Între aspectele cele mai subliniate în timpul lucrărilor acestui Congres, se află necesitatea unor laici protagonişti. Problema este modul cum se poate relansa rolul laicilor într-un domeniu social, politic şi economic?

Răspunde Flaminia Giovanelli, subsecretar al Consiliului Pontifical al Dreptăţii şi Păcii:
• Personal, cred că este necesară formarea tinerilor, începând de la adolescenţi, deoarece vedem că atunci când merg la universitate - tinerii sunt deja formaţi. Trebuie început mai înainte printr-o sensibilizare socială, însoţită de acţiune şi angajare personală. De aceea dedicăm ultima zi a congresului aşa-ziselor „bunelor practici” pentru a arăta că principiile Doctrinei sociale a Bisericii sunt aplicabile, pot deveni funcţionale, nu numai în proiecte cu caracter de voluntariat, dar şi în economia care dă profit.

Dar există destul spaţiu pentru laici în structurile bisericeşti? Pentru ce adesea se aud plângeri în acest sens din partea laicilor?
• Într-adevăr, vorbind cinstit, nu totdeauna avem cea mai bună integrare a laicilor. Dar trebuie să spun despre Comisiile noastre ale „Dreptăţii şi Păcii” că sunt formate toate în cea mai mare parte din laici. Spunea papa Paul al VI-lea despre Comisia „Iustitia et Pax”, că trebuie să fie asemenea cocoşului pe acoperiş, să asculte ceea ce se întâmplă în lume. Şi cine este în prima line în lume şi în angajarea cu caracter social, politic şi economic sunt laicii. În fapt, şi Conciliul Vatican II recunoaşte laicilor funcţia în angajarea politică.