Scrisoarea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei pe tema abuzurilor în dauna minorilor: episcopii să coopereze cu autorităţile civile

(RV - 16 mai 2011) Un document în ajutorul episcopilor pentru a proteja minorii şi oferi asistenţă victimelor abuzurilor: acesta este obiectivul pe care şi-l fixează Scrisoarea circulară a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei scrisă pentru a înlesni sarcina Conferinţelor Episcopale în pregătirea Liniilor călăuzitoare pentru tratarea cazurilor de abuz sexual în dauna minorilor din partea unor membri ai clerului. Este stabilit ca, până la sfârşitul lunii mai 2012, episcopatele din toată lumea să trimită propriile Linii directoare dicasterului condus de cardinalul William Joseph Levada. Sunt apoi implicaţi în formularea Liniilor directoare superiorii majori ai Institutele călugăreşti clericale, încât să nu se aibă în vedere doar clerul diecezan. Scrisoarea circulară a fost publicată luni 16 mai de Sala de presă a Sfântului Scaun.

Prezentăm pe scurt conţinutul documentului.
Atenţia prioritară acordată victimelor, prevenirea, formarea seminariştilor, cooperarea cu autorităţile civile: se află printre principalele orientări care, subliniază Scrisoarea circulară, vor trebui să structureze Liniile directoare ale episcopatelor în înfruntarea cazurilor de abuz sexual din partea membrilor clerului. În Scrisoarea adresată episcopilor din toată lumea, semnată de cardinalul Levada, se aminteşte că acest document urmează după publicarea, în iulie anul trecut, noii versiuni a documentului Motu Proprio „Sacramentorum sanctitatis tutela” despre delictele mai grave (delicta graviora), promulgată în 2001 de Ioan Paul al II-lea. Scrisoarea aminteşte înainte de toate că Benedict al XVI-lea a dat un exemplu important „prin disponibilitatea sa de a întâlni şi asculta victimele de abuz sexual”. Un exemplu, se citeşte, ce trebuie urmat de episcopi, care trebuie să se arate gata să „asculte victimele şi rudele lor şi să se angajeze pentru asistenţa lor spirituală şi psihologică”.

Documentul se opreşte apoi la protecţia minorilor, pentru ca să fie garantate „ambiente sigure” pentru tineri. Se încurajează mai departe acele „programe” deja realizate în domeniul bisericesc, menite, „să recunoască semnele abuzului sexual şi să se adopte măsurile adecvate”. Alt punct este formarea viitorilor preoţi şi călugări. Se aminteşte cu cuvintele Fericitului Ioan Paul al II-lea că „nu există loc în preoţie şi în viaţa călugărească pentru cine ar putea face rău tinerilor”. Aceste cuvinte, scrie cardinalul Levada, „atrag atenţia asupra responsabilităţii specifice a episcopilor, a superiorilor majori şi a acelora care sunt responsabili de formarea viitorilor preoţi şi călugări”. Este semnalată urgenţa „unui corect discernământ al vocaţiilor şi a unei sănătoase formări umane şi spirituale” a seminariştilor şi se cere „un obligatoriu schimb de informaţii” despre candidaţii la preoţie „care se transferă de la un seminar la altul”. Episcopii sunt de aceea îndemnaţi să fie vigilenţi în „a recunoaşte cele care ar putea fi semne de eventuale abuzuri de oricine comise faţă de minori”. Şi, se invită episcopii să asigure „orice strădanie în tratarea eventualelor cazuri de abuz”, în respectul tuturor părţilor. În rest, se reafirmă că „clericul acuzat se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la proba contrară”.

Un paragraf deosebit de semnificativ al scrisorii este dedicat colaborării cu autorităţile civile. Se remarcă faptul că „abuzul sexual în dauna minorilor nu este numai un delict canonic, dar şi o crimă urmărită” de autorităţile civile. Este deci important pentru episcopi „să coopereze cu ele în domeniul respectivelor competenţe”. În special, se citeşte în scrisoare, „trebuie întotdeauna să se dea curs prescrierilor legilor civile în ceea ce priveşte deferirea crimelor autorităţilor stabilite, fără a prejudeca forul intern sacramental”. O colaborare, se adaugă, care priveşte tot „personalul religios sau laic care lucrează în structurile ecleziastice”.

Scrisoarea prezintă în continuare o scurtă dare de seamă despre legislaţia canonică în vigoare referitoare la delictul de abuz sexual asupra minorilor din partea unor membri ai clerului. Două pagini în care apare angajarea depusă împreună înainte de Ioan Paul al II-lea şi de cardinalul Joseph Ratzinger, apoi de Benedict al XVI-lea în înfruntarea acestei plăgi în mod corespunzător. Se aminteşte, în special, că competenţa pentru ancheta preliminară revine episcopilor şi superiorilor majori călugăreşti şi că, în caz de acuză credibilă, tratarea cazului revine Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Se amintesc apoi măsurile canonice şi pedepsele ecleziastice care pot fi aplicate celor vinovaţi, inclusiv demiterea din starea clericală.

Scrisoarea se încheie cu o serie de indicaţii care subliniază înainte de toate responsabilitatea principală avută de episcopi şi superiori majori. Este reafirmată necesitatea de a oferi asistenţă victimelor de a trata cu respect pe denunţător şi garanta caracterul privat şi bunul nume al persoanelor şi de a ţine cont aşa cum se cuvine de legile civile ale Ţării. În fine, se exclude revenirea preotului sau călugărului le slujirea publică, „în caz de pericol pentru minori sau scandal pentru comunitate”. Circulara, comentează părintele Federico Lombardi într-o notă, reprezintă „un nou pas foarte important pentru a promova în toată Biserica conştiinţa necesităţii şi urgenţei de a răspunde în mod eficient şi clarvăzător la plaga abuzurilor sexuale din parte unor membri ai clerului”. În felul acesta, observă directorul Sălii vaticane de presă, se va putea reînnoi „deplina credibilitate a mărturiei şi misiunii educative a Bisericii”, contribuind „la a crea în societate în general acele ambiente educative sigure de care este urgentă nevoie”.

Aici serviciul audio: