Cardinalul Comastri prezidează Rozariul în Vatican, la 30 de ani de la atentatul împotriva
lui Ioan Paul al II-lea
(RV – 14 mai 2011) Amintindu-l pe Ioan Paul al II-lea la împlinirea a 30
de ani de la atentatul din piaţa „Sfântul Petru”, credincioşii care s-au adunat vineri
seră în parohia „Sfânta Ana” din Vatican s-au rugat rugăciunea Rozariului şi pentru
Benedict al XVI-lea. Pentru că – a spus cardinalul Angelo Comastri, vicarul general
al Papei pentru Statul Cetăţii Vaticanului – atacurile împotriva Papei nu au luat
sfârşit: de fapt se poate lovi şi prin cuvinte şi gesturi.
În biserica parohiei
Papei, cardinalul Comastri a comentat în mod liber misterele de durere, subliniind
că în Cenacol, Isus – spălând picioarele apostolilor – a arătat un chip inedit al
lui Dumnezeu: cel al umilinţei. Şi, din modul în care a acceptat biciuirile se poate
învăţa blândeţea, în vreme ce faptul de a nu fi fugit de răstignire ne învaţă iubirea
care poate schimba lumea şi nu violenţa; ne învaţă, de asemenea, că există o altă
împărăţie dincolo de cele lumeşti. Încât, dacă din măreţia lui Nerone au rămas azi
puţine urme, mormântul acelui pescar care a fost primul dintre apostoli este în schimb,
de secole, asemenea unui magnet pentru milioane de persoane.
Cardinalul Comastri
a amintit cele ce trebuie învăţate de la Sfânta Fecioară Maria, care l-a urmat pe
Isus până pe Calvar. „În vreme ce discipolii, de teamă, s-au îndepărtat de Isus, Preacurata
i-a rămas alături. Ea s-a împotrivit curentului şi reprezintă modelul de feminitate
autentică care îşi trăieşte maternitatea în profunzime şi care continuă să-şi manifeste
maternitatea faţă de noi şi din Ceruri”, a spus cardinalul Comastri.
Maica
Domnului, a conclus prelatul, este ultimul dar pe care ni l-a făcut Isus de pe Cruce:
văzându-şi mama alături de discipolul Ioan şi-a dat seama că mai avea încă de dăruit
şi i-o încredinţează pe Maica sa acestuia, în vreme ce Mamei sale îi încredinţează
întreaga umanitate.
La finalul Rozariului a fost recitată rugăciunea către
Fericitul Ioan Paul al II-lea, căruia credincioşii i-au cerut să mijlocească „pentru
lumea întreagă, încă marcată de tensiuni, de războaie şi de injustiţie” pentru ca
prin dialog să poată fi răspândită iubirea.