Mons. Vegliò în vizită în Australia: orice persoană are dreptul de a rămâne în propria ţară sau de a emigra

(RV – 4 mai 2011) Orice formă de emigrare comportă, inevitabil, un tip de suferinţă. Astfel subliniază arhiepiscopul Antonio Maria Vegliò, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, în discursul din cadrul întâlnirii cu Capelanii migranţilor şi comunităţilor de migranţi, cu ocazia vizitei în Australia, din perioada 2 şi 14 mai.

Prelatul aminteşte că în 1963, Papa Ioan al XXIII-lea, în enciclica „Pacem in Terris” a recunoscut dreptul fiecărui individ de a rămâne în propria ţară.
În 2004, în Mesajul pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, şi Ioan Paul al II-lea a subliniat că orice persoană „are dreptul de a trăi în pace şi demnitate în propria ţară”. Dar sunt momente şi situaţii – a subliniat mons. Antonio Vegliò, în care este necesar să se plece din propria ţară. Şi azi, multe persoane îşi abandonează casele din cauza violenţelor şi a războaielor.

Biserica – adaugă prelatul amintind cuvintele lui Benedict al XVI-lea în mesajul pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului din acest an – recunoaşte fiecărei persoane dreptul de a emigra, „în dublul aspect: ca posibilitate de a ieşi din propria ţară şi ca posibilitate de a intra într-o altă ţară, în căutarea unor condiţii de viaţă mai bune”.

În acelaşi timp, Statele – se mai citeşte în mesaj – au dreptul de a reglementa fluxurile migratorii şi „de a apăra propriile frontiere, însă asigurând întotdeauna respectul datorat demnităţii fiecărei persoane umane”.

De asemenea, emigranţii au datoria de a se integra în ţările de primire, respectând legile şi identitatea naţională”.
În sectorul informaţiilor, de asemenea, este necesar să li se furnizeze potenţialilor migranţi informaţii corecte privind situaţia din ţările de destinaţie, privind oportunităţile pe care le au şi pericolele pe care trebuie să le înfrunte.

Fenomenul migraţiei – a conclus preşedintele departamentului vatican pentru migranţi – reprezintă în acelaşi timp o oportunitate. Amestecul de culturi şi religii poate reprezenta o îmbogăţire, chiar dacă în unele cazuri poate alimenta tensiuni persistente. Antidotul împotriva acestor tensiuni este „dialogul care duce la recunoaşterea valorilor comune”.

Aici serviciul audio: